Adevărul despre mesele de Paște în familie

dexter s laboratory

Zilele trecute, colega Adinuţa de la Good Food a luat un interviu bloggerilor culinari despre mesele lor de Paște. După cum am descoperit, lumea are sărbători frumoase și liniștite în familie: majoritatea se strâng în jurul mesei, mănâncă chestii bune și tradiţionale, vorbesc, se duc la biserică, iau lumină și chestii, apoi își sparg competitiv ouăle.

Pe măsură ce lecturam declaraţii despre sărbători relaxate, îmi dădeam seama că la mine în familie, toate mesele festive sunt o minicatastrofă care seamănă, pe alocuri, cu o piesă trăsnită de teatru, în care întotdeauna cel puţin un membru ajunge să se dea cu capul de masă.

****

Masa de Paște în familia Titică nu doar că este departe de conceptul de liniște & pace, ci este un prilej ca toate rudele să scoată ce au mai nasol în ele și a da vina pe ceilalţi pentru disfuncţionalitatea familiei și/sau politicienii din ziua de azi.

De ce?

Rudele

Membrii familiei mele nu se plac între ei. DELOC. Nu s-au plăcut niciodată, doar că, așa cum explica și Coelho în cartea “Banalităţi convenabile pentru oameni cu inteligenţă sub medie”, Universul a conspirat ca ei să se afle de două ori pe an, la ora 13:00 fix, în jurul aceleiași mese. Nici în ruptul capului nu ar recunoaște că ar prefera să bea ulei de ricin în loc să mănânce împreună, însă fatalitatea îi obligă.

1. Întâi sunt luată eu în primire. Se observă că, invariabil, sunt mai blondă și mai palidă decât fusesem în vacanţa anterioară și iar am uitat să mă vopsesc. Evident, în condiţiile date, cu rădăcini crescute și galbenă la faţă, se consideră că nu am nici o șansă să mă mărit, așa că sunt întrebată “CÂND TE MĂRIŢI?”.

Așa cum am învăţat în cei nouă ani de când am părăsit Piteștiul, nu există nici un răspuns bun la întrebarea asta. La început, am încercat să le explic filozofia mea conform căreia căsătoria e o labă. N-a funcţionat. Au început să dea vina unii pe alţii referitor la care dintre rude m-a învăţat să vorbesc ca pe șantier, până s-au prins că sunt o autodidactă de excepţie. Apoi, când am fost single ca o floare, am încercat să le spun că, efectiv, NU AŞ AVEA CU CINE. Ergo, eram prea pretenţioasă. N-a mers. Nici când n-am mai fost single. Nu s-au liniștit nici până în ziua de azi.

2. Rudele din partea lu’ mama (ardeleni) se urăsc de moarte cu cele din partea lu’ tata (aș zice munteni, dar mi-e că nu știţi ce înseamnă, așa că îi voi numi, generic, SemiOlteni). După 30 de ani de convieţuire și ocazii festive, au reușit totuși să se prefacă atât de bine că se tolerează încât singurele remarce din care poţi sesiza ce părere bună au unii despre ceilalţi sunt “Şiiiii, ce-ţi mai place vișinata, cuscră!” și replica:

“- Dă-mi și mie sticla aia de suc, te rog! ”

care duce la:

“- EU ÎNTOTDEAUNA AM FĂCUT LUCRURI NUMAI PENTRU TINE, TOTUL PENTRU TINE, CUM POŢI SĂ TE PORŢI AŞA, TU ÎNTOTDEAUNA CREZI CĂ AI DREPTATE, AŞA TE-AM CRESCUT EU?!?!”

3. Tataie (“bunicul”, pentru cine nu are rude din SemiOltenia) are diabet și n-are voie să bea. Desigur, cu toate astea, bea, iar după două pahare de vișinată enumeră femeile cu care a făcut sex în afară de mamaie atunci când era tânăr. Este, printre altele, convins că toate prezentatoarele TV se uită la el în timp ce prezintă emisiunile și că, dacă Anca Ţurcașiu l-ar cunoaște, sigur ar vrea și ea să facă sex cu el. În acest timp, la masă, mamaie se amuză îmbujorată, însă întotdeauna am fost sigură că îl bate măr cu un scaun după ce pleacă acasă. De asemenea, tataie se urăște de moarte cu tata, motiv pentru care tata stă absent într-un colţ al camerei și numără cai în gând în timp ce mănâncă. Nici unul nu-și recunoaște adevăratele sentimente.

Alcoolul

Este, și el, foarte important.

Justificate ca un instrument care facilitează pofta de mâncare, păhărelele de la începutul mesei sunt, în realitate, o chestie de care rudele au nevoie ca să se suporte mai ușor.  Fiindcă familia Titică este o mare producătoare de ţuică și vișinată ambalate în PET-uri de bere vechi de 10-15 ani, eu îmi petrec mesele festive fentând băutură. Una dintre primele mele amintiri este cu tataie (see above) fugărindu-mă prin casă, la 4 sau 5 ani, cu un ţoi, explicându-mi: “Hai, tătăiţă, ca să ai poftă de mâncare, ia și tu măcar un degeţel de ţuiculiţă. ” (unde “degeţel” – “verticala arătătorului” și “ţoi” – denumirea unui fel de pahar Erlenmeyer mic, din care se bea ţuica în SemiOltenia.)

Se potolea numai când mă vedea în faţa televizorului, crăpând în mine vișine din vișinată, și pe mama înverzită de nervi.

Mâncarea

Este 99% produsă de mama și 1% mamaie (drob). Singurul meu aport la pregătirile de mese festive este că stau după fundul mamei, pe un scaun în bucătărie, și o întreb abulică dacă are nevoie de ceva, în timp ce mă scobesc sub unghii.

Salata boeuf – este staple dish-ul familiei și singurul context în care îmi place maioneza. Dacă n-ar exista salată boeuf decorată cu fâșii de ou fiert pe masa de Paști, ar fi un semn că mama a luat-o pe arătură. Când am început să am un oarecare interes în mâncare (24 de ani), mi-am dat seama că salata boeuf este, probabil, cea mai tâmpită chestie ever, motiv pentru care nu pot s-o mănânc decât pe aia făcută de mama, fiindcă mi se pare A) foarte bună și B) modul ei de a-și exprima afecţiunea (ca și mine, mama nu a excelat niciodată în a-și manifesta sentimentele).

Drobul de pui –  e făcut de mamaie, în esenţă o persoană îngrozitoare, care a reușit să facă pe oricine din familie să se simtă la un moment dat ca ultima curcă incompetentă. Capacitatea ei de a pune în evidenţă defectele celor din jur este rivalizată doar de drobul de pui cu MULT mărar și pătrunjel pe care îl face.

Desigur, îmi permit să spun lucrurile astea fiindcă mamaie nu are internet, altfel nu mi-ar lăsa toate cele 20 de haine de blană pe care mi le-a promis ca moștenire. Mamaie este foarte bogată, însă nimeni nu știe de unde.

Ouăle vopsite în dresuri – se iau niște ciorapi de culoarea piciorului – pe cât posibil, să fie curaţi. Se presează o frunză de coaja oului, apoi acest ansamblu se leagă strâns în ciorap și se pune la fiert cu vopseaua. Un vis.

Biluţele de salam de biscuiţi cu vișine din vișinată – o chestie despre care bănuiesc că e inventată de mama, pentru a eficientiza conţinutul PET-urilor cu vișinată.

Dicarbocalm – chestie care se servește la sfârșitul mesei, după cafea, atunci când toată lumea se ţine de stomac din cauza cantităţii de mâncare și a frustrărilor reprimate

***

Şi, ca să nu ziceţi că aţi plecat din acest articol cu mâna goală, vă dau și un sfat: pe durata mesei festive, ţineţi televizorul aprins în fundal, pe un program special de sărbători. Astfel, când simţiţi că se împute atmosfera, puteţi striga oricând “UITE, TATAIE, ANCA ŢURCAŞIU!!!”

 

141
71 Comments
  • Sasha
    April 2, 2015

    Am ras cu lacrimi. Imi regasesc neamurile/atmosfera in descrierile tale, doar ca la mine haosul mare e cand se intalnesc unchii (am multi). :-)) P.S. BIlutele alea sunt de vis. Cu mult alcool de obicei. Le face si mama.

    • Oana
      April 2, 2015

      eu zic sa facem Bilute Afterparty dupa sarbatori

      • Sasha
        April 2, 2015

        cum sunt astea, “Afterparty”? bilute de tratat mahmureala? trebuie sa ne gandim ce punem in ele

        • Oana
          April 2, 2015

          PASTE, evident :)) cu s, nu cu “sh”

    • Anca
      April 2, 2015

      SemiOltenia? Ai scris asta pentru ca ti s-a parut amuzant, sau pentru ai impresia ca cititorii tai nu au facut geografie si istorie elementara de clasa a 4-a?
      Cam tras de par articolul. Sa fi fost sincera fara exagerari cred ca ar fi fost modul in care ai fi reusit sa ai umor de calitate.

      • Oana
        April 2, 2015

        oh, stop it, you! 😀

      • Rox
        April 3, 2015

        Geez, talking about NF!

      • Cristina
        April 4, 2015

        Anca Turcasiu?! Tu esti?
        Tataie, repede!

      • carmen
        April 7, 2015

        Din partea cuiva cu rude din Moldova si Oltenia, confirm ca tot ce e mai sus e perfect plauzibil, fara nicio exagerare. La noi se urau atat de mult incat nu puteam face reuniune, asa ca alternativ ne dadeam cu capul de masa cand in nordul tarii, cand in sud.

        Bravo pentru articol. L-am citit la birou si am facut fete, fete ca sa nu se vada cum rad pe infundate.

        • Oana
          April 7, 2015

          :))) double trouble. mersi, Carmen

          • Andreea Maia Paun
            March 4, 2016

            1. Sunt din Campulung Muscel
            2. Am droiae de rude in Pitesti
            3. Fusei maritata (de la 22 pana la 26) – fosta soacra e ardeleanca, fostul socru e oltean, fostul sot fitza de capitala
            4. Cu ai mei (munteni) fostii socrii se inteleg si acum super
            5. Problema: cand se intalneau ardelenii cu oltenii
            6. Sunt cu burta la gura si tu zici de bilute cu visinata – amu’ frumos ii din partea ta?
            7. Ce ma bucur ca Dana share’uie cu nemiluita ca sa dau follow la chestii misto si sa rad ca netoata pana incepe sa’mi sughita burta aka viitoare urlatoare cacacioasa care crede ca burta masii e un fel de spa de nu mai iese odata!
            In rest, blog, farfuriu, limbaj de santier: CHAPEAU!

  • Andie
    April 2, 2015

    Eu vreau sa zic doar atat:
    1. Bilutele nu le-a inventat mama ta, se fac peste tot in SemiOltenia, la noi acasa sunt staple dish DAR (see point 2)
    2. Si la noi in familie era aproape la fel, insa de cand au murit mai mult de jumate din ei avem in sfarsit pace, lumina, licurici si NO visine din visinata, ergo mai slabut cu bilutele.
    In rest, am ras si-am ras 🙂

    • Oana
      April 2, 2015

      DECI
      1. Sunt trista sa aflu asta.
      2. *insert funeral jokes here, maybe?* :))

  • Poli
    April 2, 2015

    Such Pitesti, much sarbatori. Wow 🙂

  • Tea
    April 2, 2015

    Salam de biscuiti cu visina din visinata.. gravida drooling all over.. tot ce n-am voie cu diabetul meu gestational si graviditatea all in one place. I want!

    Eu prefer sa fac slalom pe la mesele rudelor mele despartite (e mai bine asa!), nici nu stau prea mult la conversatii, mananc pe toate gusturile (lor).. e drept ca anul asta am decis ca vom sta acasa. In cel mai bun caz ne caram fundurile la Corbi, sa stam in hamac la soare si sa bem o bere (cine poate) cu cine-o fi victima ca noi de nu pleaca la parinti si anul acesta ;))

    O sa ne prinda asa bine!

    • Oana
      April 2, 2015

      @Tea: deci sunteti niste Easter-hoppers

      • Tea
        April 3, 2015

        Bai, da, cate-o pauza e mai mult decat necesara at times. Si daca Domnul Sot n-are (inca) permis, doar n-o fi sa conduc 120 km in luna 8+, tztztz.. imi ajung 30 pana unde imi face cu adevarat placere 😉 O campeneasca intre prieteni will do just fine. Aviz amatorilor 😉

  • Laura
    April 2, 2015

    Ce articol haios, chiar m-a inveselit. La mine nu se poarta mesele extinse in familie. In prima zi de Pasti, daca sunt la Iasi (eu sunt din Iasi si locuiesc in Bucuresti), mancam impreuna doar familia mica (mama, tata, noi), a treia zi de Pasti mergem la tara si stam la masa cu bunica, matusa si unchiul (plus copiii lor, minus adolescentul caruia niciodata nu ii e foame dar am o banuiala ca ne detesta). Din fericire, la noi in familie nu sunt dusmanii din astea ascunse, desi banuiesc ca pe vremea mamei or mai fi fost, cred ca nu prea se intelegea cu socrii si nici nu le calca pragul din cale-afara de des.
    Referitor la maritis, eu zic sa le raspunzi anul asta ca te mariti si le trimiti curand invitatie, sa puna bani deoparte, ca faci la hotel de 5 stele. Sa vezi ce le trece cheful sa te vada mireasa :))))

    • Oana
      April 2, 2015

      😀 ma bucur ca te-a inveselit.
      referitor la nunta, NU CRED ca cedeaza, au bani pusi deoparte de cand m-am nascut pentru asemenea situatie!

      • Dragos
        April 3, 2015

        Atunci spune-le ca prietena ta mai are un pic si termina (scoala, masteratul, anii de inchisoare… gasesti tu ceva, gen

        • Oana
          April 3, 2015

          voi incerca :/

  • Monica
    April 2, 2015

    Io nu am zis nimic de lumini si mese in familie :)) asa ca sa se stie. O sa plec cu fratele Madalin la Istanbul. Succes acasa!

    • Oana
      April 2, 2015

      ai si tu dreptate. o sa fac o mentiune 😀
      noi, cei care ramanem acasa sa ne simtim aiurea ne vom gandi la voi, cei care plecati :))

    • Tea
      April 3, 2015

      Istanbul sounds amazing!! Anywhere sounds amazing at this point.

      Eu in mai nasc, Sis se cara 3 sapt in Miami. Prietena Silvia ma tradeaza pentru around-Europe trip in orasele mele fave (Praga si Florenta), hai si Budapesta si Viena (miss it not!).. my life is just amazing 😀 Unde mai pui ca probabil pana in 2016 n-o sa scap prea departe..

      *grumpy gravida*

  • Didi
    April 2, 2015

    Am ras zgaltait si in dezordine, mi-ar fi greu sa decid la ce categorie sa inregistrez blogul tau in RSS.
    Oana, as vrea sa aflu pe la ca publicatii mai scrii (nu vorbesc de G.F.) ca sa urmaresc articolele tale si daca inca nu o faci, nu stiu ce mai astepti ca sa le iei banii.
    PS- se deschid foarte greu paginile la site-ul tau. Nu e de la mine, am verificat.

    • Oana
      April 2, 2015

      poti sa ma pui in RSS la “porn stars” daca exista asa ceva.
      si legat de cealalta intrebare, numa’ la GF mai scriu 🙂

  • Cami
    April 2, 2015

    Cred ca titlul corect ar fi “ce se intampla cand iau pestele in familie” sau ceva de genul. Daca chiar asa se intampla, mergeti la psihoterapie dragilor.

    • Oana
      April 2, 2015

      “pestele” adica “domnul ala care ma ajuta cu bagajele pe scari”?
      ala nu e cu noi la masa de obicei

  • Oana Igretiu
    April 2, 2015

    Tiza draga, parca am citit un articol din Urzica sau Perpetuum Comic. :))) Fain! Am ras bine. Ca norocu’ ca in existenta mea nu prea s-au intalnit clanurile la sarbatori – eram eu pasata cand intr-o parte, cand in cealalta. Oricum, ardelenii beau bine la sindrofii, manca si se culca. La noi sta Trifermentu’ pe masa. :)))

    • Oana
      April 2, 2015

      he he, mersi 🙂 ardelenii au fost oricum intotdeauna cea mai misto parte din familie 😀

  • Laura Nechita
    April 2, 2015

    Nu pot sa comentez pentru ca nu ma pot opri din ras!:))))
    You rock, girl! :)))))

    • Oana
      April 2, 2015

      thaaanks

  • Iulia
    April 2, 2015

    Fata draga, cu atitudinea asta vrei tu sa te mariti ? Sau nu, nu vrei.
    A fost reconfortant pentru mine la masa voastra de Paste, sper deschizi usa si de Craciun, pentru ca umorul tau este cel mai fin si delicios cozonac!

    • Oana
      April 2, 2015

      :))) in principiu nu vreau, dar depinde de inheritance

  • bianca
    April 2, 2015

    :)))) Doamne cat de adevarat e totul! o sa trec si eu prin asta vinerea viitoare. Numai ca la mine toti is ardeleni…so you can imagine! dar foarte foarte fain articolul! Spot on!!! 🙂

    • Oana
      April 2, 2015

      multi ardeleni = super!!! tin pumnii.

  • Diana
    April 2, 2015

    Ha! Sa stii ca si in Targul Iesilor tot cam asa e de sarbatori iar tuica si visinata sunt si acolo la loc de cinste. Articolul tau mi-a amintit de mesele de la noi din familie carora insa sa stii ca le cam duc lipsa acum ca nu mai locuiesc in tara cand sarbatorile au devenit oarecum monotone fara haosul din trecut. Sa stii ca daca te mariti, urmatoarea intrebare va fi cand faci copii, cel putin la mine asa a fost. Rudele nu-s nicicand multumite si gasesc mereu ceva cu care sa te bata la cap. La noi acum ca avem fetita, ne intreaba pe cand al doilea…si tot asa 🙂 . Sa-ti spun ca imi place cum scrii nu mai are sens 😉 Umorul tau made my day! 😉

    • Oana
      April 2, 2015

      deci nu se termina intrebarile niciodata :)) ma gandeam eu!
      multumesc pentru cuvintele frumoase, mai ales fiindca I iz fan of your blog

  • Indyra
    April 2, 2015

    Darling daca vrei sa le dai o fatala:):) cand te intreaba cand te mariti ::) raspunde-le senina 🙂 la ce? Abia am divortat… Sa vezi atunci pleiada de intrebari :))

    • Oana
      April 2, 2015

      ma organizez pentru Pastele asta :))

      • mazilique
        April 2, 2015

        also you can always mention the work wife :-)))))

        • Oana
          April 3, 2015

          AHAHAHAHHA, cred ca deja iti aleg si tie rochie de nunta.

  • cris
    April 2, 2015

    Draga mea, mi-ai amintit de copilarie, cand bunicul meu de langa Pitesti ma imbia cu toiul de tuica, pentru pofta de mancare. Cat despre adunatul la masa ca in SemiOltenia, e caractestic zonei. Frumos post!

    • Oana
      April 2, 2015

      cineva ar trebui sa le explice bunicilor ca TUICA NU FUNCTIONEAZA :))

  • Matrioshka
    April 2, 2015

    Oana, esti delicioasa!

    • Oana
      April 2, 2015

      multumesc 🙂

  • coco
    April 2, 2015

    Mersi pentru ridicarea cotei de buna dispozitie :)))

    • Oana
      April 2, 2015

      cu mare placere 🙂

  • Andreea
    April 2, 2015

    Mdeci, ca sa incep bine :), se stie, chestia cu tuica si toiul e treba grea la olteni :). Nu e masa fara toi de tuica! Sau cel putin asa imi aduc eu aminte de cand eram mica si mergeam la bunicii…of course, olteni! :). Anyway, abia astept sa citesc despre starea de spirit al familiei T. cu ocazia Craciunului, nu de alta, dar relatarea ta de azi m-a facut sa cad de pe scaun de ras! :))).

    • Oana
      April 2, 2015

      :)) glad to help. revenim cu ocazia altor sarbatori importante 😀

  • roxy
    April 3, 2015

    Nimic nou in aceste “observatii “vesele,au fost deja ridiculizate intr o gramada de filme ,chiar americane,mesele traditionale in familie.Iar sistematizarea pe puncte parca ar fi dintr o carte despre cum sa aranjezi masa de Pasti 😉

    • Oana
      April 3, 2015

      du-te, ma 😀

      • mira
        April 7, 2015

        Esti tare “fata”

        • Oana
          April 8, 2015

          multumesc, Mira 🙂

    • mira
      April 7, 2015

      Vaai. Ce urat! Cata frustrare mascata subtil in aura de connaisseur…amuzant totusi 🙂

  • valentina iordan
    April 3, 2015

    Dar ce te faci cand ai parinti de peste 80 de ani, chiar aproape de 90 si mai ai, ce sa-i faci, niste copii in marja 40-22 ani, ca sa nu mai vorbesc de nepoti? Adica atunci cand parintii spun ca “la noi in familie asa este traditia”, respectiv masa comuna de Pasti (sau de Craciun, dupa caz), iar copiii bat in pinteni pe sub masa pentru ca ar vrea sa fie oriunde in alta parte unde nu vor fi intrebati ce vor sa faca in viata, dupa ce vor fi fost indopati cu toate chestiile care iti fac sa explodeze colecistul?

    • Oana
      April 3, 2015

      iti bagi picioarele si nu te duci la masa, cam asta ar fi sugestia mea :))

  • Laurentiu
    April 6, 2015

    Vai ce mi-a placut articolul asta. De doua ori am ras cu lacrimi. L-am si postat la mine pe pagina de fb. Cred ca ai un suflet tare misto din moment ce scrii si simti asa. Si tare liber. Si chiar daca timpurile nu prea sunt cele de dulcegarii, mai cred ca in tine zace o doza buna de dragoste care asteapta sa fie cumva descatusata. In orice caz, picantzel amestec de sensibilitate, umor si talent. Daca te tin starile astea poate scoti o carte faina. Nu am mai citit demult ceva asa tonic.

    • Oana
      April 6, 2015

      multumeeeesc! m-am si inrosit putin :))

  • Teodora
    April 16, 2015

    a trecut pastele, dar asta nu m-a oprit sa rad cu lacrimi =))))) si eu care credeam ca mai rau decat sarbatorile in familia mea nu se poate. i’m eating your dust!
    P.S. sa inteleg ca rudele nu iti citesc blogul sau speri ca pana de craciun sa uite? sau ai incercat generarea unui nou topic de discutie in afara de cand te mariti?

    • Oana
      April 16, 2015

      au citit, dar s-au resemnat cu ideea ca ma au in familie de ceva timp, deci se asteapta la chestii din astea :)))

  • Elena Sandor
    April 19, 2015

    Am ras si ras pana am citit comentariile. Mai sunt frustrati inca? Si dupa sarbatoarea luminii! Ce i-as bana pe astia, dar deh, au si eu farmecul lor. NOT. Trecand la oile noastre (see what I did there;)), sarbatorile la mine in familie au fost cam.. la singular. Cred ca 90% din viata mea de Pasti si Craciun am petrecut-o cu cate-o prietena aciuiata la mine acasa, unde mama imi lasa sarmale si o oala de ciorba. Ea avea treaba sa supere niste rude. Sincer, ii multumesc, chiar aveam nevoie sa petrec in tihna;) Cei 10% nefasti in care trebuia sa petrec cu familia la aceeasi masa, se lasa de multe ori cu chiu. Si vai. ;))

    • Oana
      April 19, 2015

      Eu zic ca au farmecul lor, plus ca nu vreau sa ma acopar prea tare de glorie :)))

      Si te invidiez pentru aia 90%, cred ca esti unul dintre putinele cazuri de care am auzit .

  • Madalina
    October 15, 2015

    Foarte fain si amuzant articolul. La mine in familie (de olteni,) bilutele cu visine se numesc “bombe” si se produc de Craciun.

  • Ioana
    October 30, 2015

    Esti minunata! Atat! 🙂

  • Mihai
    December 25, 2015

    Din cate observ, sarbatorile familiei tale sunt un fel de Festivus (https://en.m.wikipedia.org/wiki/Festivus). Ma refer aici in special la “airing of grievances”

  • Corina-one of yo'biggest fan;)don't worry I'm not lesb
    April 22, 2016

    Omg, deci prea tare, as always. Multumim pentru postare si dorim mult mai multe..

  • Hot Spot
    July 17, 2016

    Articol ok, vag amuzant, despre un gen de intalniri care decurg intr-un mod similar pentru majoritatea familiilor din lumea asta. Ce nu inteleg sunt comentariile. Cum plm sa razi cu lacrimi la asa ceva? Serios. 🙂 Scriitura e banala, trebuie sa nu fi citit nimic peste literatura de clasa a patra ca sa te dea pe spate un text ca asta. Daca e doar un fel de-a spune, cum dreak’ sa nu poti evita un asa cliseu obosit? Sau ala cu scaunul de pe care vezi-Doamne ai cazut de ras. Come on people…

  • Sorina Diaconu
    March 19, 2017

    Hey Oana,
    Mi-a plăcut la Nebunie povestioara ta!!! Super Funny!!?
    P.S. :Adolescența mea nu ar mai fi fost la fel fără bătăile in perete ale bunicilor tăi, ieșirile pe palier și numeroasele conversații cu părinții mei !!!! :)))
    P.P.S. : Și eu am fost intrigată de blănurile dumneaei !!! :)))

    • Oana
      March 20, 2017

      Aaaaaaa, la ce apartament erai?

  • Lumi
    May 19, 2017

    pe bilutele cu visine, noi le numim “bombe”. foarte foarte bune

Leave a Reply to Elena Sandor Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *