Mă bucur că mi-a luat șase luni de la vizita în Moldova să scriu această postare, pentru că poate între timp v-a venit cheful de niște turism de primăvară cu mașina.

La Chișinău n-are sens să mergeţi pentru mâncare, așa cum am autostabilit mai demult. Dacă sunteţi femei, n-are sens să mergeţi nici pentru agăţat, pentru că n-o să vi se arate nimic. (Dacă sunteţi bărbaţi, în schimb, băgaţi mare în acest sens.)

Însă pentru ce merită DIN PLIN să mergeţi, indiferent de sex, rasă, preferinţe culinare și ultima școală absolvită, sunt CRAMELE. Republica Moldova este ŞEFA absolută a TUTUROR VINURILOR din zonă.

Ca să știţi din start cu cine aveţi de-a face, pentru mine, vinurile se împart în două categorii mari: A) vinuri care îmi plac și B) vinuri care nu-mi plac. Secţiunea B) conţine orice vin dulce, inclusiv demisec, care e oarecum dulce, plus chestiile acrișoare, despre care bănuiesc întotdeauna că sunt stricate. Bonus, de doi ani, am o fază în care nu pot să beau vinuri albe.

Prima escală pe care am făcut-o împreună cu soră-mea Mazilu în pelerinajul cramelor moldovenești – și cea mai de durată – a fost la Purcari. O zi care a început la
4 dimineaţa, cu plecare din Chișinău, într-un microbuz plin cu bloggeri de vin.

Şi noi.

Noi eram ca surorile repetente pe care nimeni nu prea vrea să le ia în excursie, dar le acceptă totuși pentru că vin la pachet cu clasa. Spre bucuria mea, Mazilu a dormit lemn toţi cei 100 de kilometri până la Purcari, ceea ce mi-a prilejuit și mie un somn lin (Mazilu are tot felul de curiozităţi despre viaţă la drumuri lungi și eu nu băusem cafea).

Prima chestie pe care am făcut-o când am ajuns la cramă a fost să beau coniacul Bostăvanu cu care am fost întâmpinaţi și să mănânc plăcinte ca să nu intru în comă.

Si m-am dezmeticit cât să mă prind ce bine arată locul și ce relaxată sunt.

Apoi mi-am pus o ie peste două pulovere și am purces la cules struguri, ca parte a unei competiţii pe ţări între jurnaliști și bloggeri. După ce fuseserăm racolate de echipa Ungariei (unde ne-am dus cu dragă inimă, fiindcă părea mai puţin de muncă) și recuperate de compatrioţi (nimic nu se compară cu spiritul unităţii neamului la astfel de evenimente – “UNDE-S ALEA DOUĂ, LA UNGURI!?! TRECEŢI, BĂ, ÎNAPOI!”), am rămas în echipa cu care am venit în microbuz.

Am avut de cules un (1!) rând de struguri în vreo 8 oameni. Problema cu astfel de concursuri e că unii membri au spirit competitiv (alţii) și restul vor să mănânce struguri sau să își arunce cu boabe decojite în ochi (noi). După 20 de minute în care ceilalţi chiar au muncit și s-au enervat că nu ne-au lăsat dracului la unguri, noi am ieșit, desigur, pe ultimul loc, pentru că eram prea ocupate să reproducem această scenă din desene animate.

Ce ar trebui să știţi totuși despre Purcari?

1. Au o identitate foarte mișto. Pe lângă etichetă și branding, au campanii autentice și bine gândite. Ziua vizitei noastre a coincis cu lansarea vinului Freedom Blend, un mix de trei soiuri din Ucraina, Moldova și Georgia care e de șase luni vinul meu preferat și care reprezintă un manifest pentru libertate.

2. Au un spot genial, filmat parţial la Purcari, pe care îl cheamă Manifest pentru neschimbare (dacă puteţi să treceţi peste Glossă, să-mi ziceţi sincer dacă nu v-a emoţionat puţin), care m-a făcut să mă apropii de brand.

3. Au ICE WINE!!!! Adică vin făcut din struguri îngheţaţi.

4. Au un soi care se numește Rara neagră de Purcari, din niște struguri despre care înţeleg că se cultivă doar în zona respectivă și puţin pe la noi. (Şi pe marginea căruia se pot face glume idioate, precum “Rara blondă de Drumul Taberei” sau alte chestii similare). Very good.

5. Au lebăduţe negre, pe care le puteţi vedea într-o baltă, atunci când vizitaţi Chateau Purcari. (Astea nu știu dacă sunt ceva foarte rar, cert e că noi la Pitești nu aveam.) Şi plăcinte foarte bune, în special alea cu dovleac.

6. Roșu de Purcari e o mare invenţie. În astfel de momente mi-ar plăcea să pot descrie vinurile, dar pot să vă zic despre el că e FOARTE BUN!!! (Amestec de cabernet sauvignon, merlot și malbec. Pentru explicaţii inteligente, intraţi aici.)

7. Sunt aproape de graniţa cu Transnistria, care se vede peste deal.

***

De asemenea, este important când plecaţi de la Purcari să vă amintiţi că la vamă nu aveţi voie să treceţi cu mai mult de patru sticle de vin. TEORETIC! Dar despre vigilenţa poliţiei de frontieră voi discuta într-un post ulterior, până mă prind dacă mă citește careva din forţele de ordine.