Bună ziua, m-am întors (cred)

By Saturday, February 1, 2025 0 2

Bună dimineața, dragi cititori ajunși din greșeală sau cu intenție în acest colț de internet cunoscut pe vremuri sub numele de ‘blogosferă’.

Ce era pe vremuri un blog, poate vă întrebați?

O parte dintre dumneavoastră probabil mă știu dinainte, poate chiar mă citeau, o parte probabil că nu. Cu aceștia din urmă voi discuta ulterior ca să mă prezint, momentan puteți să mergeți să vă luați chipsuri sau ceva din bucătărie să treacă timpul până vorbesc cu ceilalți.

Așa acum că am rămas între noi, ăștia care ne știm de când whatsappu nu exista în viețile noastre

CE MAI FACEȚI??? Mi-a fost dor de voi.

Poate ați observat sau poate nu, dar acest blog  a fost închis în ultimii patru ani, respectiv din 2021. Zic ‚poate nu’ fiindcă eu am observat cu adevărat că am închis blogul abia anul trecut. Sau, mai bine zis, abia atunci am observat că mă deranjează că am făcut-o.

De la ce m-am luat?

Deci se făcea că era 2021 și mi se părea că nu mai am chef să scriu sau că orice aș scrie e o tâmpenie și că oricum nu mai am energie să mă dedic și blogului. Deja aveam paișpe sute de joburi, dintre care la două scriam. Motiv pentru care creativitatea pentru propriul blog era la nivelul la care e cheful lui Magda* să intre în casă în serile de vară când e frumos afară.

Creativitatea, dragi tinere speranțe, este o găleată de mop pe care trebuie s-o mai și umpli din când în când. Această metaforă va fi explicată într-un paragraf ulterior sau niciodată.

Așa că, de atunci și până acum, chicineta.ro a fost out of order.

Undeva în vara anului trecut, în timp ce prăjeam șnițele, am început să mă simt GOALĂ PE INTERIOR dacă vă puteți imagina așa ceva, eu care în mod normal trăiesc 90% în capul meu, în sensul că cea mai mare parte din viața mea se întâmplă în interior, iar în rest mă plimb cu Magda, mă uit la filme, mai dansez, mănânc (vedeți și voi ce scrie pe farfurii și cam aia e). Deci nu înțelegeam ce se întâmplă.

Aproape 20 de ani de psihanaliză și tot nu reușeam să bunghesc care e situația și ce-mi lipsește.

DE CE M-AM ÎNTORS?

La un moment dat a început să mi se contureze în cap faptul că îmi lipsește blogul, atât partea de scris, fiindcă era spațiul unde puteam să fiu liberă, să scriu orice, fără deadline-uri, fără subiecte, de la șnițele la câini la cărți la sfaturi despre cum să te comporți dacă vine Tom Hardy la tine brusc și ești neepilată, cât și – INTERESANT – îmi lipsea altă parte.

Înainte, când aveam blogul, aveam impresia că sunt mai mulți oameni pe acest INTERNET cu care am lucruri în comun. Prin asta mă refer la perspective similare asupra valorilor de viață, la gândire critică și la o atitudine mai mult sau mai puțin rațională, cu o componentă puternică de umor, pe care o vedeam din discuțiile cu voi, comentarii etc. Nu mă refer la a fi similar cu cineva.

Patru ani mai târziu, când majoritatea dintre noi s-au mutat pe social media (cu precădere Instagram) mă simt (cu mici excepții) într-un loc pe care nu-l recunosc.

După care mi-am adus aminte cum am descoperit-o eu î.e.n. pe Mazilu și cum scria pe blog că i se strica Autoturismul Tico în drum spre mare și cum am învățat să fac cupcakes după rețeta ei, înainte s-o cunosc bine. Și mi-am dat seama că mi-e dor de ce scria Mazilu pe blog. Apoi i-am făcut capul calendar SĂ SE REAPUCE DE SCRIS și nu știu dacă am avut succes, dar îmi țin pumnii să fi avut.

Apoi tot continuând pe acest tren al gândirii mi-am zis că dacă mie îmi e dor de Mazilu care scria, o mai fi măcar un om pe acest internet căruia îi e dor de Mine Care Scriam sau Puneam Poze Cu Creveți.

Așa că, precum Nicușor care a venit în 2020 la Primărie să ne salveze  – și ne-a salvat așa mult că săptămâna trecută tot cartierul meu a avut apa bocnă pe ambele țevi, am răcit toți de ne-am dat Parasinus de la o stradă la alta, după ce toată iarna oricum n-am avut mare lucru căldură –  iar apoi s-a întors să ne mai salveze o dată în 2024, TOT AȘA M-AM ÎNTORS ȘI EU.

 

Ce s-a mai întâmplat din 2021 până acum, mă întrebați?

Căcălău, dragi rațe și domni.

Situația în localitate & țară e belită, politicienii ne mint non stop, iar ăia care nu ne mint sunt doar neputincioși, ca să nu zic impotenți, deși aia voiam să zic, taxele au crescut exponențial (cuvântul nu e folosit la întâmplare), a devenit din ce în ce mai greu să ai o firmă, Lola** s-a îmbolnăvit, apoi a fost mai bine, majoritatea oamenilor pe care îi cunosc o duc mult mai prost cu banii, o sticlă de ulei de măsline de supermarket s-a făcut 85 lei și toată lumea are ceva intoleranță alimentară.

Lumea după pandemie e mai furioasă sau mai depresivă sau ambele.

Pe Instagram cuvântul cheie a devenit RECUNOȘTINȚĂ și nu HAMBURGER așa cum aș fi dorit. Există funcția de Mindfulness Coach. Lintea în continuare balonează, la fel și conopida.

Nici nu știu ce să vă mai zic, că știți deja.

Pe Tik Tok am încercat să-mi fac cont de curiozitate după ce a fost treaba cu alegerile cu Călin Georgescu, n-am înțeles mai nimic, doar m-am uitat câteva săptămâni la niște clipuri pe care le făcea o tipă foarte drăguță cu un restaurant în Chitila și în rest n-am găsit mare lucru.

Pe Facebook intru foarte rar, cred că o să mai intru doar când va trebui să-mi vând mașina. Acolo sunt multe Bătălia de la Rovine Vibes, practic avem oameni care spun despre ceilalți că sunt proști, apoi invers, cu o convingere, determinare și violență verbală pe care greu o găsești în viața reală (‚Mi-e scârbă!’ ‚Cum e posibil așa ceva?’ blabla).

Mă rog. Voi ce mai faceți? O să pun și niște rețete cu prăjituri curând, că tocmai mi-am reparat cuptorul.

(* și ** – Magda și Lola sunt același câine)

PS: această postare a fost parțial datorată și lui groparu.ro , cu care am făcut accidental un pact pe FB că scriem fiecare ceva weekendul ăsta. Mulțumesc 🙂

2

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *