Dragi veverițe și domni,

N-am mai scris de mult timp despre ce cărți am citit (adică de doi ani, ultima postare e aici), nu fiindcă n-aș mai fi citit, ci pentru că am avut un blocaj creativ în ce privește scrisul, pe care încerc să îl depășesc încet și cu talent.

❤️

Problema cu antreprenoriatul penisului este că, deși pe de o parte e superb, pe de alta, se pot întâmpla lucruri, în funcție de cum stai cu capul. Se pare că, în cazul meu, farfuriile au reușit să absoarbă toate resursele creative o perioadă îndelungată, în sensul că în ultima vreme am avut creierul cam gol și mi-a fost somn tot timpul. 

Ca să nu o lungesc cu aceste mini drame interne, vreau să vă las aici o listă cu niște cărți fiction care mi-au plăcut mult în ultimii doi ani. Majoritatea sunt polițiste, fiindcă asta citesc 90% din timp, iar toate sunt foarte bune pentru citit la plajă. 

Plus, mă bucur că am reușit fucking finally să îmi iau alt kindle (pe care îl cheamă Cornel), după ce l-am stricat cu succes pe ultimul (pe care îl chema Prunel) și am stat fără kindle vreun an, deci am citit pe hârtie. Motiv pentru care o parte din pozele de mai jos sunt făcute de mine, iar altele sunt luate de pe net, în cazurile în care aveam cartea doar în format electronic.

 

Blood Orange – Harriet Tyce

Un thriller psihologic cu o avocată foarte mișto din Londra, măritată, care are o fiică de 6 ani, o pasiune formidabilă pentru alcool și un amant (tot avocat) cu care face niște sex de calitate superioară. O dată cu primul ei caz de apărare pentru o femeie acuzată că și-ar fi ucis soțul, încep să apară și complicații în viața personală. Blood Orange e despre cele mai subtile manipulări care se întâmplă în cuplu și despre cum domestic abuse nu înseamnă doar bătaie, ci și niște scheme psihologice atât de finuțe încât nu îți dai seama decât după ce te-a lovit ceva grav. E o carte genială, posibil preferata mea din lista de mai jos, pe care o recomand mult de tot.

I Let You Go – Claire Mackintosh

Înainte să iau cartea asta, mai citisem doar Let Me Lie de Claire Mackintosh, care a fost drăguță în mare parte, dar la jumătate m-am prins cum o să se termine, așa că ultima jumătate am citit-o căscând. I Let You Go, în schimb, a avut cel mai surprinzător și special plot twist pe care l-am văzut de foarte mult timp. Dacă în primele 50 de pagini era să renunț, după plot twist-ul ăsta de care ziceam n-am mai putut să o las din mână. Cartea e despre un accident mortal, un hit-and-run nerezolvat, o mamă care își pierde copilul și o femeie care se ascunde în nordul Marii Britanii, în niște peisaje întunecate și superbe, cu stânci abrupte. Și are un câine foarte simpatic.

 

 

The Good Husband of Zebra Drive – Alexander McCall Smith

Mma Precious Ramotswe, o tipă de vreo 30 și ceva de ani din Botswana, se mută din ‘the bush’ în capitala Gaborone și înființează prima agenție de detective private din țară (doar de femei, adică). E una dintre cele mai amuzante serii pe care le-am citit vreodată, iar modul în care McCall Smith povestește despre atmosfera din Africa, cultura locală, contrastele dintre viața rurală și cea de la oraș, plus relațiile dintre personaje te face să vrei să îți vinzi câinele și să te duci fix în Botswana. Bonus points pentru Mma Grace Makutsi, asistenta ei leneșă și haioasă, cu care bea ceai și discută aspecte din cartea The Principles of Private Detection.

The Kalahari Typing School for Men – Alexander McCall Smith

Aproape la fel de bună ca cea de mai sus, în The Kalahari Typing School for Men vedem cum Mma Ramotswe, sătulă de lenea fantastică a  angajaților soțului ei de la un service de reparații auto, înființează o școală în care îi învață să dactilografieze.

 

 

 

 

Bună seara, Melania – Rodica Ojog Brașoveanu

Nu știu de ce prima carte de Rodica Ojog Brașoveanu mi s-a întâmplat abia la treijdeani, dar când am început să o citesc, mi-a părut foarte rău că nu m-am apucat mai devreme. Personajul principal, Melania Lupu, o doamnă de 60 de ani, pasionată de artă și intrigi polițiste, care îl are ca partener pe Mirciulică pisoiul, pe care îl răsfață cu prăjituri, încearcă să orchestreze furtul unei opere de artă.

Probabil că voi știați seria și știați deja cât de incredibil de frumos de personajul Melaniei, cu toată candoarea ei, inteligența, autoironia, umorul, modul în care vorbește singură și cu Mirciulică, dar dacă sunteți picați din stele ca mine, vă rog să o citiți. În zilele pe care le-am petrecut cu nasul în cartea asta, Melania a devenit mentorul meu imaginar și prietena mea mai bună.

 

The Kept Woman – Karin Slaughter

Karin Slaughter e deja o clasică pentru mulți care citesc genul polițist, iar eu am fost cucerită mai greu , fiindcă The Kept Woman a fost prima carte scrisă de ea pe care am încercat-o și m-a plictisit puțin în primele 50 de pagini. Iar Karin e scriitoare americană, ceea ce nu mă atrage întotdeauna. DAR DUPĂ PAGINILE ALEA în care se lălăia cu descrieri, am descoperit o intrigă super complicată, de care nu reușeam să mă prind nicicum, așa că nu m-am dezlipit de The Kept Woman până am terminat-o (în cadă, la birou, sub birou, dimineața când mâncam, seara când îmi puneam paharul de șpriț etc, ați înțeles ideea). Foarte bună intriga. Cinci stele, cum ar veni.

 

Bel Canto – Ann Patchett

Un roman SUPERB, care se petrece în vila unei ambasade din America de Sud și care începe cu o petrecere luxoasă, cu invitați importanți, artiști, oameni de afaceri, politicieni. În mijlocul parangheliei, dau buzna un grup de teroriști care voiau să îl răpească pe ambasadorul țării respective, dar descoperă cu stupoare că ambasadorul rămăsese acasă în seara respectivă, pentru a nu pierde ultimul episod din telenovela preferată.

E o carte nu doar haioasă, ci și emoționantă prin modul în care construiește relațiile dintre personaje și demonstrează că nici o situație nu e albă sau neagră, respectiv teroriștii nu sunt întotdeauna doar niște băieți răi și, bonus, sindromul Stockholm chiar e o situație. 

PS: Înțeleg că s-a făcut și un film între timp.

The Bach Manuscript – Scott Mariani

Un thriller cu multă acțiune, cu Ben Hope ca personaj principal, un fost militar care lucrează ca detectiv independent (și cam ilegal pe alocuri). După o seară în care Ben se întâlnește după mulți ani cu Nick, un prieten pianist, îl descoperă pe Nick ucis a doua zi. Lucrurile se complică brusc în urma descoperirii manuscrisului lui Bach, căutat din vremea Germaniei naziste și extrem de valoros, pe urma căruia se află niște oameni foarte periculoși. Much suspans și multă acțiune.

*******

Cam atât din sectorul 3, departamentul ‘bibliotecă’, în ce privește cărțile pe care le-aș recomanda ca ‘bune pentru plajă dacă mergeți la mare în septembrie’.

Au existat desigur niște titluri nemenționate, pentru că erau meh (precum The Girl in Cabin 10) sau pentru că nu erau polițiste (Animal Farm), dar și titluri nonfiction foarte bune.

Precum Homo Deus și Sapiens, pe care înțeleg că e la modă să le disprețuiești acum, fiindcă sunt pentru amatori. Fiind și eu o amatoare, multe dintre ideile lui mi s-au părut originale. Știu că o parte din cărțile respective sunt bazate pe presupuneri și interpretări, dar e o atitudine asumată a autorului. Iar din nou, unele interpretări și idei sunt foarte mișto. 

Besitos!!!

PS: Voi ce ați mai citit?

8