God is a Woman

Bună.

Eu sunt Oana.

N-am mai fost de mult timp pe aici, ceea ce mi-a generat o senzație de nelocuire a blogului, generată de sentimentul meu neplăcut că sunt nelocuită. Există momente în care nu înțeleg ce se întâmplă.

Aceasta este, ca toate poveștile din interiorul meu, o poveste despre identitate. Unele povești sunt despre candidoză, dar despre asta într-un episod viitor.

Povestea mea despre identitate a început undeva în jurul vârstei nefaste de 6 ani, când mă plimbam cu tataie (denumirea științifică pentru ‘’bunic’’ în Semioltenia) pe lângă calea ferată. Locurile de plimbare și distracție erau destul de precare în 1993 în Pitești, așa că în mare parte a timpului în care nu urla cineva la mine, mă uitam la trenuri. 

Tataie era, ca majoritatea rudelor mele de o anumită vârstă, un mare bou. Cu toate astea, îl iubeam foarte mult, fiindcă Bunul Dumnezeu s-a gândit să ne condiționeze să iubim rudele, ca să nu ne omorâm între noi și astfel să depopulăm planeta cu care Acesta s-a deranjat atâta (două zile).

Tataie a și murit la un moment dat, luând cu el o monedă de 50 de bani, conform instrucțiunilor femeilor din bloc și, cel mai important, toate problemele soției sale (Buni, o femeie extraordinară, care de distrează aproape zilnic cu prietenele ei de când a răposat tataie). Jumătate din familie a răsuflat ușurată.

Dar nu despre asta e vorba acum.

În ziua aia, ca în toate zilele, fugeam de niște câini pe lângă calea ferată, agățată de mâna lui tataie. M-am uitat în sus și l-am întrebat.

  • Tataie, eu cine sunt?

 S-a uitat lung în jos către mine, cu fața despre care aveam să aflu mulți ani mai târziu în trafic că însemna ‘unde morții tei vrei să te bagi?’ și mi-a răspuns.

  • Cum adică? Tu ești Oana.
  • Nu cum mă cheamă, adică eu, așaaaa, cine sunt?

A început să râdă, apoi a tăcut.

După 15 minute de frecat la ridiche cu ‘cine sunt cine sunt cine sunt cine sunt’, am ajuns acasă, unde m-am introdus în camera proprie și am început să fac puzzle-uri cu steaguri în timp ce ascultam Ace Of Base. Acestă imagine este, practic, highlight-ul recurent de fericire al copilăriei mele.

Asta și o dată când am ieșit prima la olimpiada de engleză pe județ și mi-a luat mama o steluță de aur.

Vreo 25 de ani mai târziu, o dată la câteva zile, mă trezesc frecându-mă singură la ridiche cu această întrebare, cu care uneori o mai deranjez și pe Lolo. Atunci când insist, începe să îmi aducă mingea de tenis. Ăla e momentul în care renunț.

***

În capul meu, dansez.

Când sunt la volan sau în metrou sau merg pe jos sau mă uit pe pereți, în mintea mea dansez salsa, care alternează cu bachata și apoi încep să mă gândesc la alți oameni cum dansează.

Apoi mă gândesc la crime. La toate cărțile police procedurals pe care le-am citit și din care nu am reușit să învăț cum se construiește o crimă în scris, astfel încât să fiu în stare să trec de începutul cărții cu Florentina Magiun care ajută din greșeală la rezolvarea unei crime.

Mă termină chestia asta în fiecare zi.

Apoi îmi dau seama că e vară și sunt în pantaloni scurți și am niște celulită. Și la toate femeile care ajung să spună că mănâncă broccoli pentru că acesta luptă împotriva celulitei.

În capul meu scriu, întotdeauna.

***

Nu e un moment bun să fiu confuză referitor la identitate.

Am văzut că lumea e pasionată de Stories pe Instagram, ceea ce e fix un fel de identitate fragmentată și incoerentă. Public și eu Stories, pentru că business-ul secolului Chicineta trebuie să existe și pe instagram, ca să am din ce să îi cumpăr parizer lui Lolo, și sunt cât de cât bună la asta, fiindcă am făcut un curs de internet. 

A fost o chestie pe Instagram Stories acum câteva zile, se numea ‘Ask me a question’, în care lumea invita urmăritorii să le pună o întrebare. Ceea ce mi se pare interesant dacă stai să te gândești că începem să existăm doar prin validarea celorlalți, ceea ce probabil s-ar putea explica psihanalitic prin faptul că bebelușul nu e conștient de existența lui ca entitate de sine stătătoare, ci se reflectă în mă-sa până la o anumită vârstă, dar nu cred că despre asta ar trebui să vorbesc acum.

În fine, aș fi vrut să fac și eu un astfel de Questions Moment pentru Chicineta, dar deja făcusem un sondaj pe Facebook, așa că am abandonat.

Ce aș fi vrut să întreb toate femeile de pe Instagram a fost ‘voi de la ce vârstă ați început să nu mai mimați orgasmul?’, ca să facem o comparativă dup-aia și să vedem care pe unde stăm. 

***

Am observat că nu mai vorbim despre cum rețelele sociale și viteza și instagramul și #goodvibesonly ne fac să ne ducem dracu’ în ce privește viața noastră interioară. Posibil să fi citit un text despre selfie-uri la Brad Florescu la un moment dat și de atunci pun selfie-uri pe internet când e chiar ceva important, adică în zilele în care arăt bine și m-am dat cu suficient rimel.

Singura problemă când ne filtrăm realitatea și postăm doar chestiile mișto este că la un moment dat, oricât de deștept ai fi, dacă stai prea mult cu nasul în internet, ai senzația că ceilalți nu trec prin chestii nasoale în timpul zilei, că nu suferă și că n-au celulită.

Mi-aș fi dorit să fac un Instagram Story despre ziua în care un bărbat pe care nu-l cunoșteam mi-a băgat un spray paralizant în față și mi-a zis că mă scoate în șuturi în stradă, acum câteva săptămâni. Am tremurat câteva ore pe o bancă prin cartier, am fumat jumătate de pachet de țigări și apoi m-am dus la salsa.

Acum mă gândesc în fiecare zi la momentul ăla, în care calculam dacă cu cele 51 kg ale mele am ce să îi fac dacă se apropie, dar el avea vreo 1,80 și multă masă musculară suplimentară, așa că maxim puteam să fac o piruetă dublă, cum am învățat la salsa. 

(Observați cum nici acum nu pot să spun cine e și în ce context s-a întâmplat evenimentul, pentru că mi-e frică că o să vină după mine sau o să pățească Lolo ceva.)

God is a fucking woman.

A scos Ariana Grande acest cântec, la al cărui videoclip vă recomand să vă uitați și să îmi spuneți dacă și voi regretați că noi am crescut cu duda aia de Britney și generația asta crește cu niște gagici feministe.

***

Mă gândeam că aș vrea să nu fie nevoie să ies niciodată din bula mea de internet și că aș vrea să rămân aici și să scriu pentru cele câteva zeci? (sute? mii?) de gagici și câțiva tipi care mă citesc, pentru că știu că în capul nostru suntem cam la fel.

Și mă gândeam cum să fac ca să nu mă pierd între sutele de Insta Stories la care ne uităm înainte să adormim.

Așa că am reînceput să scriu.

Deci o să scriu. 

În principiu n-o să găsiți aici #goodvibesonly, dar sper că am mai rămas câțiva. Blogul ăsta a început ca jurnalul meu și aș vrea să îl aduc înapoi.

Să mai veniți.

Vă mulțumesc foarte mult că ați rămas.

148
25 Comments
  • andreea
    July 16, 2018

    love you, dear! ⭐️⭐️⭐️

  • Madalina Craciun
    July 16, 2018

    Uite, de asta am rămas.
    Şi eu îți mulțumesc.
    ❤ se simte.

  • Claudia Boldor
    July 16, 2018

    Bai (am inceput stilat), imi pare asa de rau sa aud de faza cu matahala care te-a amenintat. Chiar sper ca esti ok(ish). De fiecare data cand fluiera cate un muncitor de pe vreun santier (si-s multe in Cluj) iar eu refuz sa trec mai departe precum o panseluta, si in shimb le trantesc cate un ‘ma-ta!’ elegant, sau le arat…ahem, degetul din mijloc, dupa ce mai fac cativa pasi ma apuca panica sa nu se fi pornit careva dupa mine sa ma ‘invete minte’ sau ‘sa-mi arate care mi-e locul’.
    Si pe aceeasi linie, da, mie clar imi pare rau ca generatia noastra a crescut cu…”hit me baby one more time” (la ora asta ma gandesc ca poate tipa striga dupa ajutor si noi NU INTELEGEAM!) si nu cu imnuri feministe.
    Take good care!

  • Lu
    July 16, 2018

    30

  • Felicia
    July 16, 2018

    Eu in continuare ador cum scrii si ma mut in ele de povesti cu goodvibesonly, ca sa moara mama lu Ștefan cel Mare daca sunt autentice.
    Deci hai sa ne întoarcem la sinceritate, zic.

  • Cornelia
    July 16, 2018

    28 și apoi divorce 😎 și mi-a dat o lacrimă și nu e din aia din poveștile lui Florentina Magiun, când râd încă juma de oră după ce am citit postarea, ci din aia ca I know the feeling. I ❤ you’re stories. Scrie, că face bine la corazon și dansează și bagă și câte un selfie și vin-o cu idei de farfurii faine. Btw aia cu “fuck mornings” e tare tentantă, că merge pentru dish-urile când îți bagi picioarele în el musli cu lapte de migdale și inhalezi niște scrambled eggs cu DE TOATE, să strălucească pielea cu celulită. Mamă câte și-uri am pus. Noh, anyway, be safe and remember you are lot of things, not just one!

    • Id
      July 16, 2018

      ❤ 🤜🤛

    • carmen
      July 18, 2018

      vin-o se scrie legat – vino

  • Elena
    July 16, 2018

    “Mi-aș fi dorit să fac un Instagram Story despre ziua în care un bărbat pe care nu-l cunoșteam mi-a băgat un spray paralizant în față și mi-a zis că mă scoate în șuturi în stradă, acum câteva săptămâni. Am tremurat câteva ore pe o bancă prin cartier, am fumat jumătate de pachet de țigări și apoi m-am dus la salsa.

    Acum mă gândesc în fiecare zi la momentul ăla, în care calculam dacă cu cele 51 kg ale mele am ce să îi fac dacă se apropie, dar el avea vreo 1,80 și multă masă musculară suplimentară, așa că maxim puteam să fac o piruetă dublă, cum am învățat la salsa.

    (Observați cum nici acum nu pot să spun cine e și în ce context s-a întâmplat evenimentul, pentru că mi-e frică că o să vină după mine sau o să pățească Lolo ceva.)”

    Really, WTF? Politia nu ar fi o solutie? :(( Este inspaimantator

  • Roxana
    July 16, 2018

    Io una ma bucur mult ca te-ai intors 😊
    Semnat,
    O tanti cu celulita

  • Roxana
    July 16, 2018

    Ai grija de tine

  • Catalina
    July 16, 2018

    Esti cea mai misto, Oana, don’t ever change!

  • Simona
    July 17, 2018

    Pentri femei misto si curajoase si care sunt mult mai mult decat li s a spus ca sunt 🍸

  • Alex
    July 17, 2018

    Imi place enorm cum scrii!
    You just got a new fan today <3

  • Anca
    July 17, 2018

    Oana, imi pare rau ca ai trecut prin asemenea clipe. E oribil. Eu am patit-o cu un dobitoc de-asta. M-a urmarit pana la intrearea din bloc, care e pe o straduta mai necirculata. Am anuntat vecinii (cei pe care ii cunosteam) si pe administratorul blocului sa dea sfoara in tara sa atentioneze si el alte persoane. Apoi m-am dus la politie si le-am spus ce am patit. Au indesit patrularea in zona. Apoi l-au prins. Solutii exista. Sa vorbesti despre ce ti s-a intamplat si sa nu lasi teama sa te domine. Sa scrii in continuare. Eu te citesc. Love forever.

  • Irina D
    July 17, 2018

    Nu ne cunoaștem face 2 face, tu dansezi salsa iar eu kizomba, dar îmi place cum scrii și te citesc cu drag. Pe lângă faptul că mă sparg de râs mereu, faptul că în scrierile astea se zărește mult creier (sau un creier mic, dar foarte încrețit, ca să fim corecți dpdv biologic) este un motiv în plus pt care am rămas pe aici. Nu ți am scris până acum și mereu am fost mai mult ninja ul din umbră, dar din când în când simt că e bine sa spui unui om când îl apreciezi. Ca să știe că face ceva bine în viața asta. Te salut cu drag! 🙂

  • M
    July 18, 2018

    Te-am vazut acu niste ani la streetfood in Bucuresti . Esti un omulet tare simpatic si chiar nu pot sa pricep cum o ” matahala” … Imi pare rau ca ai trecut prin asta !
    Te imbratisez si sunt aici … cu tine , de mana .

  • madalina
    July 18, 2018

    YAS!
    Welcome back. Te așteptam. 🙂

  • Corina
    July 19, 2018

    ❤ you!

  • Laura
    July 19, 2018

    Prima vizită. Mai vin.

  • CORINA BODEA
    July 20, 2018

    Și eu am rămas Oana.
    Și am 65.
    Dar să ști că nu ”God is a woman” ci ”Woman is God”.
    Chestia cu celulita..mno tot o să faci cu tot cu cele 51 de kile ale matale.
    Dar nu trebuie să-ți pese, bachata și salsa merg de minune cu tanti celu…

  • Merat
    July 25, 2018

    Hugsies. Si eu tot pe-aici, fellow blonde girl. Tipa care te trimite obsesiv pe facebook sa mananci in niste locuri din Cluj :)))))

  • C.
    July 26, 2018

    Sa crezi in tine. Intotdeauna. Cu bune si rele, esti imperfect de nemaipomenita.

  • Agata
    July 29, 2018

    Buna Oana , cand am citit postarea asta m-am gandit instantaneu la cartea “You are a Badass !” de Jen Sincero. O gasesti pe Amazon in versiunea kindle sau pe Youtube ca audiobook. Nu este o carte tipica
    de self-help. Cred insa ca este cartea perfecta cand treci printr-o faza de intrebari legate propria identitate . Give it a try !

  • anda
    August 1, 2018

    imi place rau de tine! esti foarte amuzanta! te imbratisez cu mare drag.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *