Câștigătorii concursului Storia

YOU GUYS!!!

Scuze că am întârziat câteva zile cu publicarea câștigătorilor, dar am vrut să ne asigurăm că povestea de pe primul loc are parte de cea mai mișto ilustrație din lume.

Pentru cei care au aterizat mai târziu pe internet, săptămâna trecută am organizat un concurs împreună cu prietenii de la Storia.ro, în care vă rugam să îmi scrieți cele mai amuzante și dubioase distracții prin care ați trecut la o mutare de casă.

Am râs de am căzut sub birou la unele povești, altele m-au făcut să vin să vă iau în brațe, pentru că m-am regăsit în majoritatea textelor – de la alea cu țevi sparte și heartbreaks în facultate la cele cu babe nebune în vecini.

Și mai vreau doar să vă spun că sunteți cele mai mișto cititoare din lume și mă bucur că suntem aici împreună, dar să nu ne emoționăm prea tare, pentru că POATE VREȚI SĂ AFLAȚI CÂȘTIGĂTORII VOUCHERELOR!!!

 

Așadar, premianții sunt…

Locul I – Ștefania Ilievoucher de 500 euro la un magazin de design interior
Povestea câștigătoare primește și ilustrația din deschiderea articolului, realizată de Livia Coloji 🙂 Textul cu Creața m-a făcut să râd de la cap la coadă. Iar scenele sunt FOAAARTE bine scrise.

Locul II – Roxana D –  voucher de 250 euro
Pentru că a reușit într-un singur paragraf să descrie cele mai amuzante două babe din lume, care țineau coniac în geantă și o iau razna la o agenție imobiliară.

Locul III – Anda Baciuvoucher de 250 euro
Telenovela cu ‘profesorul universitar’ care se dovedește de fapt un administrator de cămin studențesc e scrisă atât de funny încât nu putea să nu primească premiu.

Fetelor, Ștefania, Roxana și Anda, plasați-mi un mail la oana@chicineta.ro pentru a vorbi despre premii.

 

Pe voi vă las cu poveștile câștigătoare mai jos, ca să aveți cu ce râde în următoarele ore,  iar pentru mai multe aventuri imobiliare, urmăriți serialul #cautariindoi al celor de la Storia, au apărut episoare noi 🙂

 

Locul I – ILIE STEFANIA

Băi, eu am avut o viață tare crudă. Târâtă de mama natură și pe față și pe spate, de mi se spunea „femeia șnur fără ț**e, fără c*r”, m- am obișnuit să obțin ceea ce vreau cu ajutorul, mai mult sau mai puțin voit, al prietenelor mele. Toate frumoase, deștepte și bune în draci. Poveste vieții mele în București începe cu Creața, o tipă pe care o cunoșteam oarecum din liceu și cu care m am întâlnit întâmplător în fața gurii de metrou de la Sudului, când ne căutam amândouă chirie. Părinții noștri s- au văzut, s- au plăcut și au decis să ne cazeze împreună, în apartamentul unei băbuțe care locuia în provincie. Deși ei tare ar fi vrut să ne lase cu o doamnă cumsecade, care să ne supravegheze și să se asigure că învățăm. Așa am ajuns la „Tanti Aglae” o să îi spunem, că dracu’ mai știe cum o cheamă… că pe vremea aia nu beam și nu filtram ca lumea informațiile, ca acum. Tanti Aglae a stat cu noi prima seară, urmând ca a doua zi să plece la căsuța ei provincială de turtă dulce, unde locuia zgripțuroaica. După ce ne- a cronometrat și numărat fiecare picătură de apă pe care o foloseam la duș și ne- am culcat aproape nelimpezite- n gură de pastă de dinți, Tanti Aglae ne- a pus în genunchi. La propriu. Că NIIIIIIMENI nu merge la ea în casă la culcare fără să își spună, cu voce tare, rugăciunea. Iată- mă în așadar în genunchi, zbierând un „Tatăl nostru”, în timp ce în minte mă rugam să îi lumineze Sfântul drumul de întoarcere în iad, de unde a venit. După ce s- a asigurat că ne trezește a doua zi cu trei ore înainte de ora la care trebuia să plecăm, ne- a pus să facem mișcare și ne- a îndopat pe fiecare cu câte „doo oo” fierte, abia așteptam să se termine ziua, să vin acasă, sa stropesc eventual cu agheazmă în cinstea Satanei plecate. Zis și făcut. Atunci am descoperit că viața fără tequila e pustiu. Am ajuns amândouă acasă și după ce am căutat în fiecare dulăpior să nu cumva să ne facă Talpa Iadului vreo farsă și să se fi decis să mai stea, am hotărât să intrăm la duș. Și să ne lăfăiiiiiim. Am intrat prima. Am stat până mi s- a înroșit pielea și mi s- au încrețit mâinile. Și mi- a bătut Creața în ușă că se scapă pe ea. I- am făcut fetei loc la duș și am mai tras o dușcă. Fix când își termină și creștina asta dușul și iese înfășurată cu un prosop pe cap, auzim mare bufnitură! Și ce să vezi? Mare piscină la noi în bucătărie! Luuuuuux! Asta se uită perplexă și împietrește. Acum e momentul să spun că a mea Creață este o super gagică, frumoasă foc, cu niște țâ… plămâni bine dezvoltați, cu o minunăție lungă de păr creț (că de asta îi zic Creața, DĂĂĂĂĂĂĂ) care atunci când mai e și ud arată porn…. foarte bine. Eu, om judecat la creierii capului, o smucesc repede de mână, îi trag prosopul de pe cap și îi las minunăția aia de păr ud pe spate și i- l și ciufulesc un pic, o târăsc până la chiuveta din bucătărie și arunc niște apă pe tricoul ei lung și alb, cu care femeia voia să doarmă. O trag apoi afară din casă, pe hol și îi zic: ” Ori asta, ori se întoarce baba aia nebună care o să mă pună în genunchi și nu chiar la modul la care visam eu”! Și bat repede la ușa vecinilor de lângă. Las stana de piatră acolo, mai bat și la celelalte două de pe palier și fug în casă. Se deschid toate ușile în același timp și șase ochi de bărbați o văd pe Creața mea, cu tricoul transparent, ud, lipit de…. plămâni, cu părul sauvage și ochi de căprioară. Ăștia se bâlbâiau, asta era mută, eu strig: „ Ni s- a spart o țeavăăăăă!!!!!” Se mobilizează bărbații, unul merge la subsol închide apa, altul meșterește ceva pe la chiuvetă, iar un al treilea ne întinde covorul ud pe balcon. Problema cu apa este rezolvată provizoriu, Creața mea se alege cu promisiuni solemne că a doua zi va fi rezolvată definitiv, ea încă nu articulează niciun cuvânt, eu îl cunosc pe vecinul super sexy de alături, despre care, după o invitație la film am aflat că a fost într- o croazieră de cupluri gay și am rămas prieteni, iar până la urmă ne- am mutat pentru că vecinii erau super de treabă dar vecinele erau niște scârbe, domne’!

Apropo, Creațo, mai știi vecina aia cu care te- ai certat când te- a acuzat pe nedrept că prietenul tău a intrat peste ea în casă?!? Aia, de m- am făcut eu că nu știu nimic? Nu era chiar nebună, doar că nu ai fost tu, am fost eu! Tălâmbul ăla cu care stăteam eu pe atunci a greșit ușa și chiar a intrat peste ea. Că nu s- a prins boul din hol că diferă apartamentul și s- a dus ca Vodă prin lobodă până în bucătărie!
Voi dormi mai bine la noapte, acum ca ți- am mărturisit asta. Vorbim mâine!

 

Locul II – Roxana D

Haha! Noi am cumparat apartamentul in care stam si-acum in Baba Novac (aproape de Dristor:))) de la doua babe-surori amatoare de alcool, fericitele mostenitoare ale uni apartament circular cu 2 camere, dragut de-altfel si cu potential, aflat insa intr-o stare deplorabila. Mama surorilor fusese (si ea) alcoolica si stransese multe lucruri la viata ei si prin lucrurile-alea venisera sa locuiasca si alte vietuitoare, iar la intretinere se acumulase o datorie importanta. Prin urmare, surorile, extrem de bine strunite de o agenta imobiliara (singura agenta cu care am avut de-a face care chiar a facut ceva pentru acel comision!) au acceptat imediat oferta noastra si totul a mers ca pe roate. Cand toate actele au fost gata, am mers la banca pentru a le plati si, imediat ce au avut confirmarea ca le-au intrat banii in conturi, surorile au scos din genti o sticla de coniac si niste pahare (de sticla!) si au ciocnit si s-au cinstit cu mare entuziasm in fata tuturor clientilor din banca de la momentul respectiv, sub ochii siderati ai directoarei agentiei bancare. Noi traim fericiti in continuare in cele doua camere:)

 

Locul III – Anda Baciu

Grab your popcorn, Oana Titica, because this is going to be legendary!

Locuiesc in chirie in Iasi de 6 ani de zile si in acesti 6 ani m-am mutat de nici mai mult, nici mai putin de 8 ori pentru ca si eu am o pasiune pentru mutat. Sunt pe cale de a produce a 9-a mutare din motive independente de vointa mea. Fiica proprietarului apartamentului in care locuiesc momentan divorteaza. Si unde sa se duca, daca nu aici?! Dar nu despre experienta asta vreau sa vorbesc acum, ci despre alta, dupa cum urmeaza:

Acum un an in urma am decis impreuna cu o colega de serviciu sa inchiriem impreuna un apartament cu 2 camere ca sa locuim frumos si decent impreuna, ca doua floricele corporatiste ce suntem. Ne-am pus pe cautat si la un moment dat am gasit un anunt pentru un apartament intr-o zona buna, la un pret bun. Pozele aratau misto, hai sa sunam si sa-l vedem. Am dat peste o femeie care lucra ca agent imobiliar, sa-i spunem Georgeta, ca sa nu ne dea nimeni in judecata. Am stabilit o intalnire si am purces spre adresa data impreuna CU COlega. Cum am intrat in apartament, m-am blocat. Mintea imi spunea sa fug, corpul era paralizat. Sa spunem doar ca apartamentul nu era chiar cel din poze. Pozele aratau CA CAmerele de la Palladio. Apartamentul era de fapt o groapa de gunoi. Aveam mucegai, aveam igrasie, aveam paianjeni, aveam di tati, intrati si cumparati! Asa ca am refuzat politicos. Dar Georgeta nu s-a lasat si ne-a zis ca ar mai avea si alt apartament cu 2 camere, sa o urmam. Am urmat-o cu masina colegei. Georgeta a condus pana la agentia unde fiinta. Cand zic agentie, zic o camera de 2 pe 2. Cand zic 2 pe 2 sunt generoasa. Believe you me! Am oprit in spatele Georgetei, nestiind ca urma sa intram la agentie. Cand sa coboram din masina, Georgeta deja venea spre noi. Zambind infricosator. Urmatoarele cuvinte mi-au confirmat ce am crezut despre Georgeta la prima vedere: “Mai fetelor, ia haideti sa discutam noi despre un apartament pe masura masinii, eh?! Pai aveti masina asta si vreti apartament la 250 euro?! Mai fetelor! Sa fim serioase, sa vorbim pe bune!”. Digresiune: a mea colega de serviciu are o masina cumparata de taica-su de cand era ea prin facultate. Masina nu e cine stie ce, dar pe langa tigaia Georgetei, asta parea limuzina de lux in care Beyoncé se duce la concerte. Revenind, am intrat in holul care avea rol de sediu de agentie. Acolo Georgeta ne-a zis despre apartamentul vietii si despre cum comisionul ei nu este negociabil. Ramane 250 euro.

Ce facea acest apartament special din punctul de vedere al Georgetei? Faptul ca apartinea unui profesor universitar din Suceava. Asa ne-a zis, asa am crezut. Vazut, placut, inchiriat, platit avans, garantie, comision Georgeta. Portofel ramas gol pana la ziua de salariu. Trist, dar adevarat. Mutat, carat, cunoscut profesor universitar, pupat de catre profesor universitar libidinos, vomitat. Primit amenintari de la profesor universitar ca nu avem voie cu baieti, fete, familie, dormit peste noapte, catei, pisici. Amenintat si ca vecinii ne urmaresc, oameni strategici plasati in bloc. Vecinul de langa facea vin in sufragerie, dar asta e o poveste pentru alt concurs.

Prima luna a fost ok, am stat fara sa aducem pisici, catei, camile, elefanti. Proful a venit sa incaseze chiria, ne-a adus si niste facturi ca alea veneau la el acasa, nu la noi. Nu avea incredere CA CHiriasii platesc facturile. Ne-a adus si de-ale fostilor chiriasi. Nu i-am zis nimic, ca incercam sa-l facem sa plece mai repede, el infiintandu-se la noi in miezul unei zile de munca spunandu-ne ca atunci cand vine el, noi trebuie sa fim acasa sa-i raportam. Si ca nu-l intereseaza ca avem si noi program la job, manager si alte alea: ”Sa spuneti la munca ca aveti un sef aici si ca atunci cand vine el, trebuie sa plecati.”. Facut cruce, scapat de el.

La sfarsitul celei de-a doua luni ne-a sunat Georgeta. Ne-a zis ca urmeaza sa vina cu potentiali cumparatori sa viziteze apartamentul, intrucat proful l-a scos la vanzare. L-am sunat pe prof, a spus sa nu ne facem griji, ca s-a razgandit. A doua zi a venit Georgeta cu un cuplu. Seara cuplul s-a hotarat sa cumpere apartamentul. Georgeta a zis ca asta este, ea nu ne cauta altceva decat daca ii mai platim un comision. Am inceput sa ne cautam altceva chiar in seara aia. La cateva zile a venit profu’ sa ii dam alti bani de facturi si chiria pentru perioada cat mai dura sa le faca alora actele de cumparare. I-am zis ca vrem sa stam inca o luna in baza garantiei. A zis ca e ok. Ne-am uitat pe facturile noi aduse si am constatat ca nici alea nu erau ale noastre. I-am zis sa nu mai manance ciuperci si sa incerce sa ceara bani doar pe ce consumam noi. Ne-a zis sa dam cu var inainte sa ne mutam. Si ca inainte de plecare, el vine sa inspecteze, ca el ne-a dat apartamentul curat luna. A se mentiona ca am frecat la el 3 zile dupa ce ne-am mutat. Asa de luna era. La o zi distanta ne-a sunat Georgeta sa ne spuna ca proful nu mai vinde pentru ca le cerea cumparatorilor mai mult decat initial. Omul crescuse pretul de pe o zi pe alta. Voia toti banii cash si pretindea ca daca ei vor da apartamentul in chirie, primele 6 luni de chirie sa imparta banii cu el. Cuplul a renuntat la apartament, Georgeta ne-a zis ca ea crede ca proful e nebun si ca ar fi bine sa plecam de acolo ASAP. In aceeasi zi proful s-a infiintat iar la usa sa ne zica sa ii dam banii de chirie. I-am reamintit ca a fost de acord sa mai stam o luna pe garantia achitata la inceput. A zis ca nu mai e de acord si ca mai vrea si 100 euro in plus pentru ca am intarziat cu plata. L-am amenintat ca mergem la ANAF pentu ca nu inchiriaza legal apartamentul si i-am zis ca-i transferam noi banii, sa ne dea un numar de cont. Am schimbat yala in seara aia, de frica sa nu intre in casa peste noi. La cateva zile ne-am mutat. L-am sunat sa ii spunem ca am plecat si ca practic ne datoreaza cateva sute de euro reprezentand garantia. A zis ca nu suntem fete serioase si ca el glumea cu aia 100 de euro. Ne-a zis sa ne intoarcem, ca nici nu mai vinde apartamentul.

L-am cautat pe Facebook de curiozitate. E administrator de camin la Universitatea din Suceava. Se recomanda ca fiind profesor universitar. Nici acum nu-mi vine sa rad.

12

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *