Rețeta unei familii fericite

Bună, toată lumea,

Recent, m-am aflat într-o situație cel puțin interesantă. Am fost invitată* să scriu ‘ce înseamnă pentru mine o familie fericită’, ceea ce a dus imediat la câteva zile de panică în porumb (respectiv, în brânză!!!), care au durat până în secunda în care am început să scriu acest text. Când m-am liniștit brusc.

După cum știți, părerea mea despre familie în general, și despre a mea în particular,  este redată cu amănunte în alte articole aici, pe blog. Cea mai reprezentativă frază pentru familia mea de origine este ‘mamaie a făcut pe oricine să se simtă la un moment dat în viață ca o curcă incompetentă’, iar cu asta am trăit eu până la 18 ani, când am tăiat-o fluierând de acasă.

Așa că a scrie despre o familie fericită era foarte departe de ce știu eu să fac în mod obișnuit (mâncare). Plus că, întotdeauna i-am privit cu o sprânceană ridicată pe cei care vorbesc despre familia lor ca despre una ‘perfectă’, cu o imagine foarte romanțată despre cum TOOOTUL este super tot timpul, toți își vorbesc în diminutive și viața e extraordinară. În familia mea de origine, nu ne-am plăcut niciodată unul pe celălalt și bănuiala mea e că nici în familile ‘’perfecte’’ lucrurile nu stau așa.( Ați văzut serialul Bloodline? Dacă nu, ocupați-vă!)

După care m-am gândit.

DAR STAI!

Eu AM de fapt o familie mișto, care nu e perfectă, dar e cel mai bun lucru din viața mea, în afară de farfurii. Fiindcă, pentru mine, ideea de FAMILIE e aia pe care ți-o faci, chiar dacă e vorba de oameni cu care nu ai legături de sânge (întotdeauna m-a amuzat expresia asta, mi se pare că sună ca o replică din telenovele).

Avantajul cu familia pe care ți-o faci singur este că, în principiu (dacă nu ai probleme cu căpuțul), îți alegi oameni care au aceleași valori cu tine. Asta nu înseamnă că sunteți la fel, ba dimpotrivă, ci doar că în corazonul vostru, sunteți ghidați cam de aceleași chestii. 

În timp ce scriam asta, mi-am dat seama că familia despre care vorbesc acum, cea pe care mi-am făcut-o în timp, se vede foarte puțin pe acest internet pe care am pus de-a lungul timpului poze cu mine și Lolo în toate pozițiile. 

Mai exact, aia alcătuită din ma’ frendz. ȘI MAI EXACT, aceste două persoane.

Numele lor întregi nu le voi da din motive legale, dar le cheamă Velcea și Kiki și suntem împreună din anul de grație 2002.

Cred că nu am nici o poză cu ele pe Facebook, am scris foarte rar despre ele, precum despre partenerul meu de viață,  ceea ce în retrospectivă mi se pare cel puțin ciudat, dar vă zic acum. Aceste două balonașe sunt familia mea, deși facem chestii  diferite (una e cardiolog, ailaltă e profă de portugheză) și avem personalități care nu au absolut nici o treabă una cu cealaltă.

Cu toate astea, sunt persoanele mele preferate, pentru că:

1. În CEL MAI IMPORTANT rând, vedem lumea cam la fel. Valorile sunt aceleași. Toate trei punem mai presus brains over emotions. Analizăm lucruri, dar alea profunde și importante, nu ‘ce a vrut Marcel să zică cu mesajul ăsta’, etapă pe care am depășit-o în primii ani de liceu.

2. Și cu ocazia asta e important să spun că FOARTE rar avem discuții despre relații. Dacă stăm două ore la masă, din acel interval de timp, maximum 5 minute se duc la întrebări tip ‘și ce mai face Marcel? toate bune? ok.’ Apoi revenim la ale noastre.

3. ‘Ale noastre’ sunt, de exemplu, conversații în care încercăm să elucidăm mistere precum ‘de ce generalizează oamenii?’ și ‘de ce vorbește lumea cu diminutive?‘. (încă nu am aflat).

4. Trecem peste lucruri când greșim. A fost o perioadă de timp în care am avut o situație cu una dintre aceste două cumetre.

Dar pentru că ne duce capul și pentru că DRAGOSTEA ÎNVINGE TOT, BĂEȚI!, ne-am revenit. 

5. Am crescut împreună. Aveam 15 ani când ne-am cunoscut și am petrecut 15 ani în care am învățat care e treaba una cu cealaltă, ce ne place și ce ne scoate din minți.

6. Le admir mai mult decât pe oricine. Uneori, mi-e ciudă că ele au niște chestii care mie îmi lipsesc. Răbdarea de a învăța noțiuni teoretice, de exemplu și un nivel academic de 100 de ori mai mare decât al meu. (Mie mi-a fost lene să îmi dau licența, una e signora medic și alta învârte ceva cu un doctorat.)

7. Toate trei suntem disperate după mâncare. Deși nu ne plac aceleași lucruri. Una dintre ele urăște fructele de mare și n-ar mânca sushi în viața ei. Eu sunt obsedată de ORICE sushi.

8 O dată am speriat un chelner care, după câteva ore în care toate trei îi comandam mâncare fără să respirăm, ne-a întrebat ‘BĂNUIESC CĂ AICI NE OPRIM, NU?’, iar noi am bătut cu pumnul în masă și am zis ‘MAI PUTEM ȘI DESERT, BĂIEȚICĂ!’

9 Împreună am găsit un hamster la metrou, la ora 6 dimineața, când ne întorceam din club, în anul 2007.

10 Pentru că suntem singurul caz de grup de femei care se înțeleg splendid tot timpul, dar sunt on the verge of murder în fiecare vacanță pe care o petrec împreună, iar asta mă amuză întotdeauna.

Cam atât de la mine. Ziceți-mi acum voi de familia voastră 🙂

_________________

*invitația de a scrie articolul a venit de la prietenii mei de la Hochland, care fac 90 de ani anul ăsta (LA MULȚI AAAANI!!!! <3, keep up the great cheese work!!!) și au lansat campania ‘Suntem o familie’, în care fix despre asta e vorba. Despre faptul că familiile nu sunt perfecte, nu sunt în clișee, dar sunt una dintre cele mai mișto părți din viața noastră.

18
2 Comments
  • Lavinia
    September 22, 2017

    Asa e! Prietenii sunt familia cea mai buna. Prietena mea cea mai buna, cand ne-am cunoscut in 2002, m-a urat pt ca am facut misto de parul ei blond pui. Si acu fac misto de ea, intre timp a invatat sa faca si ea de mine. La inceput ura sforaitul meu, insa apoi nu mai putea sa adoarma fara el. La momentul actual, decat sa ma trezeasca, mai bine ma ia in brate, isi lipeste urechea de plamani ca sa auda HD. Sunt diametral opuse ca stil de viata, ca gandire, insa stim sa ne sprijinim una pe alta, in toate deciziile. Iar eu zic k that’s all that matters.

  • V.
    September 24, 2017

    Awww…so sweet! M-ai facut sa-mi fie dor de prietenele mele! Si eu am tot 2 (bune), tot de la 15 ani, avem joburi super diferite si locuim in 3 tari diferite! Si cand ne vedem sau vorbim e parca ne-am vazut ieri…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *