Adevărul despre Marcela care nu știa să facă small talk // Ce am citit în ultima vreme

By Friday, September 8, 2017 37 35
I must confess / I still Believe
Britney Spears, 1998

Am o mărturisire de făcut. În ultimele luni, s-au întâmplat mai multe lucruri în viața mea interioară (ma’ brain, cum ar veni, că în aia exterioară știți ce am făcut – am mâncat ca o vacă, am scărpinat-o pe Lolo și am început să învăț salsa.)

Situația a început subtil, când mi-am dat seama că nu mă mai regăsesc în stilul de viață al celor din jur – de la share-uit filmulețe pe Facebook la mers la evenimente unde stăteam într-un colț și mă gândeam la o poveste paralelă în cap, până produceam o scuză inteligentă ca să o tai.

Momentele în care mă gândeam ‘căcat, trebuie să încerc să fac și small talk că altfel falimentez afacerea secolului’, ‘ce e cu mine de nu vreau să merg la o nuntă / botez / aniversare / bere‘ au devenit brusc și mai greu de suportat în momentul în care mi-am dat seama că voiam altceva de la viața mea, care oricum cred că nu va fi așa de lungă având în vedere ce fond genetic am și câtă ciocolată bag zilnic.

 

Cei dintre voi pe care i-am pierdut până la acest paragraf please refer to poze cu Lolo pe Instagram și ne auzim la                următorul articol.

***

Care ați rămas, probabil înțelegeți o chestie pe care și mie mi-e încă greu să o pun în cuvinte, dar pe care plănuiesc să o detaliez în viitorul apropiat, într-un articol tip ‘Ce face o blondă la 30 de ani – despre epilare și conflicte interioare’.


Pe scurt.

De când mă știu m-am simțit ca un struț la un campionat de înot-viteză în majoritatea contextelor sociale și mai confortabilă singură sau într-o conversație în doi, cât timp interlocutorul era cineva mișto sau apropiat (sau imaginar sau Lolo). Recent m-am prins că ‘ALO, COIȚE, DAR de ce mă pun eu în situațiile alea dacă nu îmi plac?!’ și m-am mai liniștit. 

Asta nu înseamnă – foarte important – că nu îmi place să ies în oraș, (doar că sunt puțini oameni cu care am chef să o fac) sau că nu am chef să dansez în club (pentru că D’OH). Înseamnă doar că o oră la un context cu small talk pentru mine e un consum de energie mult mai mare decât pentru restul oamenilor, iar următoarele seri o să vreau să le petrec uitându-mă pe pereți și reflectând asupra lucrurilor importante, precum sensul vieții și durata perioadei de năpârlire la golden retrieveri. Sau vorbind despre lucruri importante.

DAR.

În dimineața asta m-am trezit gândindu-mă DUMNEZEULE am un blog!!! și probabil că lumea care mă citește știe ce zic, deci poate mai sunt oameni ca mine și POATE POT SĂ VORBESC CU EI!!!


Așa că bună, toată lumea. Asta sunt eu. 

Poate că, dacă ați trecut prin asta, mă înțelegeți și avem lucruri în comun. Poate și vouă vă vine să vă băgați capul într-o găleată cu țuică atunci când auziți cuvântul networking.

Știți că, la orice moment din zi, în capul nostru se întâmplă atâtea povești paralele cât n-o să putem niciodată să punem în cuvinte. Sau că e greu să te obișnuiești cu întrebarea  ‘oare aș fi mai fericită dacă aș fi ca ceilalți oameni cărora le place să iasă la cafele cu niște oameni cu care nu au o legătură reală și care vorbesc unul LA celălalt, nu unul CU celălalt și dacă țăranii ăia de la Musette n-ar fi schimbat calapodul singurilor stilettos  pe care puteam să îi port?’. Cea mai lungă întrebare din istorie.


Și poate, dacă ați trecut prin asta (și ÎN SFÂRȘIT ajung și la ceva concret), probabil ați simțit nevoia să citiți mai mult și să vă uitați la mai multe seriale.

La mine așa s-a întâmplat și am zis că dacă tot am dat peste niște cărți care mi-au plăcut anul ăsta, poate vă interesează.

Pentru că dacă au mai rămas trei blonde vesele (sau blonzi) care citesc acest articol, aș vrea să le rog să îmi mai recomande niște cărți mișto, adică să facem niște BIG TALK în loc de aia small. După cum știți, prefer cărțile cu crime și psihopați, dar sunt deschisă oricăror propuneri.

***

NOTĂ: Colega mea Ramona are o idee. (Apropo de ce ziceam mai sus, Ramona a fost foarte derutată atunci când ne-am schimbat sediul Chicineta, fiindcă eu explodam de fericire – nu pentru că aveam un depozit mai mare, ciiiii birouri separate, deci eu puteam să stau SINGURĂ oricând voiam. M-a înțeles în cele din urmă pentru că e Ramona, un balon de empatie de la Tecuci. De exemplu, ea e una dintre persoanele cu care pot să am conversații mișto și reale despre ORICE și am avut super bulan că a vrut să lucreze cu mine. De asemenea, cred că a fost și foarte șmecheră, fiindcă a luat biroul mai mare. Ramona WTF?!?!

Deci Ramona sugera să facem un Book Club Online – eu nu sunt sigură de treaba asta, dar ea zice că ar fi o idee bună – VOI CE ZICEȚI??? 

***

Dar până vă gândiți, aici avem ce s-a întâmplat vara asta.


A) Cărți foarte mișto 


1. Christopher Brookmyre – Black Widow


Șefa tuturor cărților
cu ‘cine l-a omorât pe Gigel’ (aceasta este traducerea mea pentru genul whodunit). O gagică-chirurg super deșteaptă, dar super dubioasă și singuratică se îndrăgostește de un IT-ist, care inițial părea singurul bărbat care o înțelege, bla bla, știți schema. Gigel IT-istul dispare, iar ea e suspectă de crimă.

Se întâmplă ATÂTEA plot twists extrem de bine scrise în Black Widow, încât efectiv nu poți să faci altceva până nu termini cartea. Și acest Brookmyre dude are un mod extraordinar de a descrie ce se întâmplă în capul personajelor FĂRĂ să te prinzi cine e criminalul.


2. Before the Fall – Noah Hawley

Un avion privat cu șasă pasageri (sau 8? nu mai știu) dispare de pe radar, ajunge pe fundul oceanului și, într-un mod miraculos, există doi supraviețuitori – un băiețel și un șomer de 40 de ani care brusc devine erou. Before The Fall e o poveste despre cum mass-media poate să te facă să crezi chestii complet false, doar pentru că niște prezentatori TV entuziaști au un IQ mic și o pasiune pentru conspirații – sună cunoscut, știu. E superb scrisă.


3. The Mermaids Singing – Val McDermid

Personajul principal, Tony Hill, e un profiler foarte mișto și ciudățel, care din detectiv ajunge să fie ținta criminalului. Mermaids Singing a avut unul dintre finalurile mele preferate (pe care nu l-am văzut venind, e super ingenios) și o tensiune foarte dubioasă pe toată durata cărții.


4. The Nemesis Program – Scott Mariani

O gagică care investighează descoperirile lui Tesla și efectul pe care l-ar putea avea în prezent e omorâtă. Niște băieți încearcă să o facă să pară o victimă a unor criminali în serie, dar de faaaapt… o să vedeți. The Nemesis Program e cu suspans căcălău și are și faze amuzante.


B) Cărți destul de OK 

5. The End of Absence  – Michael Harris

The End Of Absence a fost prima carte de genul ăsta pe care am citit-o și care punea în cuvinte următoarea chestie: posibilitatea de a fi conectați tot timpul duce la lipsa absenței. Michael Harris vorbește despre faptul că generația noastră e ultima care a trăit o bucată din viața adultă și ÎNAINTE de a sta tot timpul cu nasul în telefon.

Autorul nu încearcă să acuze tehnologia, nici să susțină că era mai bine înainte, ci doar să arate ambele perspective: ce pierdem prin faptul că nu ne mai dăm voie să ne plictisim? Scade creativitatea, toate gândurile rămân la suprafață pentru că PLM clipuri de 30 de secunde cu pisici și avocado toast? Ne scad IQ-ul și empatia?

Tema e mișto, problemele pe care le ridică sunt foarte bune (ce facem dacă nu mai stăm doar noi cu noi înșine niciodată? căcăm steagul sau nu?). Ca stil, e puțin plată – dar merită să o citiți dacă vă puneți niște întrebări de genul ăstora de mai sus. 


6. Girl On the Train – Paula Hawkins

Problema cu mintea unei gagici alcoolice (locul unde se întâmplă 90% din carte) e că e foarte plictisitoare. Toată cartea e despre cum Marceluța Personajul Principal nu era sigură dacă a văzut o crimă și dacă își aduce aminte pe cine a văzut sub un pod sau era beată crăci.

Are faze mișto, totuși, adică un plot twist bun în ultima parte, însă nu înțeleg de ce  a avut succesul ăla spectaculos. Finalul în sine e destul de previzibil pentru cine citește cărți cu detectivi de obicei, dar dacă romanele polițiste nu sunt genul vostru literar, e mișto pentru început.

***

Cam atât momentan. Au fost și niște cărți proaste, pe care le-am cumpărat fiindcă erau bestseller la nu-știu-ce-NewYorkTimes-cartof, dar nu vă mai deranjez cu ele. 

Dacă a mai parcurs cineva acest articol până la capăt (în afară de Ramona, pe care am rugat-o să verifice dacă am greșeli gramaticale), sper să vi se pară sexi, să îmi ziceți ce să mai citesc și dacă vă interesează treaba aia cu Book Club Online.

PAAAAA!!!

Cu drag,
Detectiv Dințică

35
37 Comments
  • Ana
    September 8, 2017

    Me,me…got it to the end 🙂
    Ce voiam eu sa zic, chestiile polițiste, cu detectivi si alte alea nu sunt chiar genul meu, dar venind de la tine recomandările, pe bune ca s-ar putea sa încerc măcar una 😉

    În altă ordine de idei, ca tot suntem la capitolul lectura, ce ne place sa citim si asa…ce mai face Florentina Magiun? :)) really miss her

  • Cristina
    September 8, 2017

    Hello from the other side, the lurker’s side mai exact! Usually ma ocup cu citit, urmărit, nu comentez decât foarte rar spre deloc, daaar m-am regăsit în ce zici tu mai sus (sa nu mai spun ca you got me at “conflicte interioare si epilat”, and as a newly blonde aștept articolul ca și cand). Ce vreau sa zic de fapt e ca sunt mare fan Nicci French ale căror cărți sunt minunății cu psihopați, conflicte interioare, crime și alte asemenea, which I much appreciate. Cea mai mișto mi s-a părut Secret smile, ma bântuie și acum semnificația titlului, recomand. Acestea fiind spuse, mulțumesc pentru atenție și doresc in clubul vostru de carte, sign me in!

  • E.
    September 8, 2017

    mai sunt unele bune, de pe la editura trei am tot citit, dar tb sa-mi adun un pic mintile sa fac o lista cu nume. dar ca indiciu ma refer la cele cu autori nordici (in mare parte)

    pe mine m-a silit multa vreme jobul sa aprticip la tot felul de evenimente si sa ma bag cu lumea in seama. nu sunt genul “lipicios” la prima intalnie. apropo de asta, sunt foarte fericita ca am reusit sa nu ma apuc de fumat, doar ca sa am o ocupatie la aceste venimente 🙂

  • Oana
    September 8, 2017

    Mie mi-a placut de The Year of Magical Thinking, in care Joan Didion incearca sa make sense out of her husband’s death (propozitia asta suna usor ciudat in romana). Nu e cu crime, si nici cu psihopati, dar e simpatica.

    Nici mie nu-mi place cu networkingul, si vad ca mai sunt altii ca noi si la NewYorkTimes-Cartof : https://www.nytimes.com/2017/08/24/opinion/sunday/networking-connections-business.html?emc=edit_mbe_20170825&nl=morning-briefing-europe&nlid=80758663&te=1

  • Ana Guschevici
    September 8, 2017

    Hei, Oana, vreau si eu carticele sa ma cultiv! 😁

  • Diana
    September 8, 2017

    Recomand:
    – Berlin Syndrome by Melanie Joosten *bonus e ca a si fost ecranizata si filmul e chiar bun
    – The Shining by Stephen King

  • Ralu
    September 8, 2017

    Dintre toate cartile citite lately, Viata dupa viata de Kate Atkinson mi-a placut cel mai mult. E cu razboi si-apare si-un psihopat intr-una dintre vieti. 😀

    Book Club Online?! Unde trimit datele pentru legitimatie? 😀

  • Smaranda
    September 8, 2017

    Primiți și neblonde în club? Că eu aș cam fi una care mă încadrez în cele descrise de tine. Și da, am ajuns până la sfârșit 🙂 Mă interesează bookclub-ul, îmi plac și romanele polițiste, recunosc că mai Agatha Christie-style (old school, știu, dar na, oldies but goldies) și P.D. James (cea mai tare autoare de romane polițiste după Agatha Christie, în umila mea opinie, tot british, of course). Îți propun Isabel Allende, e o autoare de care m-am îndrăgostit profund, extrem de introspectivă, cu niște teme excepționale, despre viață, iubire, traume și toate celelalte chestii psihologice care la alții ni se par super plictisitoare, la ea devin cumva, magie, ce pot să spun, I’m hooked. Dar citesc cu enormă plăcere orice altceva mai propuneți. Deci count on me!

  • Ioana
    September 8, 2017

    Hello Oana, altă blondă la capătul ăsta. Una 100% extrovertită și care a ajuns la concluzii relativ similare tot de curând. De asemenea, mămică de golden:)

    Dar revenind la concluziile alea: după niște epifanii avute în ultimul an, clickuri și declickuri, n-am nici urmă de regret să mă culc devreme când lumea e în club doar pentru că vreau să mă plimb la 7 am cu câinele într-un parc aproape gol; sau să evit ieșiri de complezență menite să kill time; sau să devorez romanele Camillei Lackberg ori lui Gillian Flynn (cea cu Gone Girl) în loc de chit-chat pe social media.

    You are not alone, so go enjoy what makes you happy the most 🙂

    Apoi ia la citit Prințesa Ghețurilor și Obiecte Ascuțite.

  • Iulia
    September 8, 2017

    Daaa, book club online, I’m in 😀
    Ma gandeam sa fac si eu unul a while back, dar nu prea s-au gasit doritori 🙁

    Faine recomandarile, mersi, chiar cautam niste carti noi 🙂
    Imi plac politistele, desi trebuie sa recunosc ca mie mi-a placut si Girl on the train si nu am prevazut twist-ul de la final. Similar, dar mai bolnava oleaca este Gone Girl, de Gillian Flynn, dar probabil ai citit-o dupa nebunia cu filmu’.

  • Raluca
    September 8, 2017

    Buna, Oana!
    Ce bine ca nu sunt singura care nu suporta termenul “networking” :)))
    Eu sunt pentru Book Club Online (bravo, Ramona!)
    Genul politist/detectiv nu am mai servit din adolescenta cand o citeam pe Agatha Christie dar m-am uitat anul trecut la Sherlock si mi-a placut mult, mult!
    Ce m-a prins pe mine de ceva timp incoace e genul psihologie-psihoterapie-beletristica marca Irvin Yalom (recomand tot ce a scos dar un top 3 ar fi Solutia Schopenhauer, Calaul dragostei si Minciuni pe canapea). In Calaul dragostei, sunt detaliate 10 cazuri de psihoterapie, evident schimbate nume si alte lucruri care tin de confidentialitatea pacientilor. Am devorat-o, pur si simplu.

    P.S. Scrii foarte misto! Cum ar fi daca ai reuni articolele de pe blog intr-un “Ghid de supravietuire sociala pentru gagici inteligente chiar daca nu par asa tot timpul”, sa zicem? :))

  • ioana
    September 8, 2017

    hello..la capitolul carti politiste as mentiona si eu un autor nordic.momentan am citit o singura carte de-a lui dar aia mi s-a parut destul de buna. e cu un criminal in serie si un detectiv destul de uman (adica cu defecte) 😀 .Cartea e Jo Nesbø – Omul de zapada. A ..si tot ceva dubioso-interesant (cu magie, zei si crime pe alocuri) e Neil Gaiman – Zei americani. A..si Gaiman are inclusiv o poveste pt copii cu o crima ceva care e interesanta din umilul meu punct de vedere: Cartea Cimitirului.

    • Carmen
      October 6, 2017

      Jo Nesbo, toate sunt bune!

  • Gabriela Birsan
    September 8, 2017

    Daca n-ai citit deja ‘1984’, eu zic ca poti sa o termini in 2 zile maxim. Si tot de la George eu am citit ‘Ferma animalelor’ vara asta, printre mutari din tarile calde si schimbari de job. M-a facut sa-mi dau seama ca de fapt nu e asa de mare diferenta intre oameni si animale 😕 Also, ma mai chinui cu ‘Medium Raw’ a lui Anthony Bourdain (I think he’s a genius) si pe care am inceput-o de vreun an si ceva si in care uneori ma pierd datorita explicatiilor compelxe despre ce inseamna sa fii un chef si despre momentele alea nu neaparat wow din viata unuia. Good luck, ma bag si eu in Book Club Online, dar doar daca se fac periodic meeting-uri la showroom.

    Love,
    G

  • Nita Irina
    September 8, 2017

    Seria “Misterele italiene” de IAIN PEARS de la Editura Nemira e interesanta … desi la prima vedere (cel putin pentru mine) istoria artei nu pare sa se combine prea bine cu crimele si suspansul. Din fericire insa am primit cadou prima carte din serie si pe restul le-am vanat eu.

    Pentru o descriere mai coerenta a seriei, dau un copy-paste de pe site-ul editurii:

    “O carte eleganta si plina de umor, pe gustul celor care iubesc un puzzle inteligent construit.” FRANCES HEGARTY, Mail on Sunday.

    O alta recomandare ar fi “Gone Girl” de Gillian Flynn. Cartea e geniala … desi primele pagini nu dau de gol asta. Dar pe urma incepi sa o iei la goana cu cititul sa vezi ce se mai intampla si in capitolul urmator … si bang … alta rasturnare de situatie. Nu doar actiunea in sine te tine captivat ci si personajele care sunt foarte bine construite.

  • Deea
    September 8, 2017

    Sacrificiul din miezul iernii, de Mons Kallentoft

  • Irina
    September 8, 2017

    Daaaaa pentru book club si:
    1. ai citit Me Before You? mi-a placut, dar in engleza, nu in romana.
    2. am inceput After You, continuarea, inca nu am impresii.
    3. Am mai luat Prietena Mea Geniala ca e foarte populara, revin cu pareri.

    Spor la citit! Si da, inteleg ce zici cu networkingul, nu mi-a placut si nu m-am priceput niciodata la asa ceva. Prefer intotdeauna me time, bae time sau timp cu fetele mele 🙂

  • Livia
    September 8, 2017

    Ce m-am regasit in postul tau! :)) Social skills la mine=0, nu pot sa sufar sa merg undeva unde nu cunosc oameni. Small talk-ul e alien pentru mine.
    So glad I’m not the only one.
    Ca si carti, in momentul de fata citesc J.D. Robb – Secrets in death, cred ca e nr. 45 din seria “In death”, e politist, cu personajul principal o gagica la fel ca noi :), care fuge de intrunirile sociale ca dracu’ de tamaie, dar e un politist neindurator si are o poveste foarte trista in spate. Ah, si actiunea are loc incepand acu anul 2059,parca. :D. Sunt pur si simplu indragostita de seria asta si de personajul principal, nu neaparat pentru ca este cea mai buna serie de carti ever-written, ci pentru ca este pe gustul meu aproape 100%.
    Vreau si eu in book club-ul celor care nu inteleg socializarea!

  • Ingrid
    September 8, 2017

    Asa Larsson scrie bine despre crime si psihopati.

  • Antonia Teaha
    September 8, 2017

    Treaba cu book club-ul online este foarte buna! I`m in! O singura recomandare de carte, dar nu e cu detectivi, ci cu energii si teorii de tot felul :))) Profetii de la Celestine – James Redfield. Pretty dope, daca ai un apetit si pentru d`alde de astea. Cu detectivii am ramas la Agatha,dna Ojog si CSI Miami :)))

  • Cata
    September 8, 2017

    Eu m-am prins relativ rapid ca lumea asta nu e pentru mine, nu inainte de a ma cara pe la cateva evenimente, doar ca sa ma conving (PS: Food Bloggers Conference de anul asta m-a linistit complet, din punctul asta de vedere :)) )

    Acum vreo 3 ani, am postat pe Facebook povestea unor business angels care s-au cunoscut la un book club (si-apoi s-au umplut de bani impreuna), si-asta a fost the turning point. Se pare ca mai erau si altii la fel de curiosi ca mine, asa ca am pus pe picioare un book club remote, in care alegem democratic o carte/luna, o citim, si-apoi ne auzim via Skype s-o dezbatem. And it still works, la 3 ani distanta. So, go for it, doritori o sa fie o multime la inceput, dar se vor cerne repede pe parcurs :)) (and that’s a good thing, trust me). PPS: I’m in, daca dupa prima strigare inca mai sunt locuri.

    Cat despre recomandari, experienta celor trei ani mi-a demonstrat ceva neasteptat: cele mai misto genuri de carti sunt alea pe care nu le-ai citi niciodata :)) (pentru mine asa a fost asa cu cele politiste si cu o mana de autori dubiosi, vezi Saramago).

    As zice asa: Girl, Interrupted – Kaysen / Death with interruptions – Saramago / Exitus – Georgescu).

    PPPS: sper ca biroul tau e prima camera din dreapta, cum intri in studio (my introverted heart a pus ochii pe el de cum am pasit in studio :)))) )

  • Cristinetta
    September 8, 2017

    Nu mai parcurg inca o data textul pt ca mi se arde (din nou) mancarea, dar zi/i Ramonei ca mai ai o litera -doua in plus pe undeva. E bine cu book club, sa nu mai patesc ca imi cumpar 50 Shades of Grey ca a zis o prietena ca e super faina.

  • shania
    September 8, 2017

    Ma’ brain iti multumeste pentru articol 🙂 E de suflet, de efect si amuzant. Numai bun pentru un brain obosit dupa o saptamana de munca, intr-o vineri seara.

  • Simina
    September 8, 2017

    Hey, Oana! Și eu m-am regăsit în postul tău. Mai exact mi-am regăsit o versiune un pic din trecut.

    Și mie îmi treceau EXACT aceleași gen de gânduri prin cap în situații de networking. Uram small talk și nu cred că eram bună la asta. Îmi ador prietenii și iubesc să petrec timp cu ei, dar ideea unei conferințe sau eveniment monden în care să conversez cu cunoștințe sau necunoscuți îmi dădea trepidații. După ce m-am mutat în State am urât ȘI mai tare networkingul și small talkul pentru că americanii asta fac în 99% din timp.

    Declicul s-a petrecut acum câteva luni într-o discuție cu iubitul meu american, care, american fiind, e REGELE socializării și small talkului (între timp ne-am cărat unul pe altul în China). Într-o seară după o petrecere cu colegii lui, dintre care unii ne sunt amici, dar și cu mulți oameni pe care nu-i cunoșteam, i-am spus disperată cât de mult urăsc small talkul, că ma simt incomfortabil și că e o pierdere de vreme și de energie și e prilej de pus măști și de jucat un joc ne-onest. De ce trebuie să mă prefac că vreau să vorbesc cu tine când de fapt nu-mi doresc asta?

    El mi-a zis, da, ai dreptate. E super awkward. Și gândește-te cât de awkward și vulnerabilă se simte toată lumea în situațiile asta. Ideea e să percepi vulnerabilitatea fiecăruia în situații de networking – pentru că nu poate fi confortabil să pui străini sau cunoștințe laolaltă într-o încăpere cu niște hors d’oeuvres si să te aștepți să aibă time of their life – și să încerci să faci situația mai plăcută pentru ei și pentru tine.

    E și un prim pas al contractului social – dacă nu ești disponibil să dansezi acest dans incomfortabil cu mine la început, de ce să am încredere în tine să mă deschid, să-ți devin prieten sau vreun fel de partener?

    Nu mă gândisem niciodată din prisma asta. De atunci sunt mult mai bucuroasă și de o mie de ori mai relaxată în situații de socializare. Mă simt ca atunci când dansam tango argentinian și-ți țineai partenerii de dans într-o îmbrățișare strânsă, unul după altul. Nimic mai mult.

  • Alex
    September 8, 2017

    F pe scurt pana ajung la PC și pot raspunde mai in tihna: Gone Girl (s a făcut si film dupa dansul, cu motiv intemeiat). Xoxo

  • ionela
    September 8, 2017

    oh da da da!!! hai!

  • AndreeaDC
    September 8, 2017

    Count me in. Online book club suna right up my alley. Semnat, o introvertita bruneta.

  • laura
    September 9, 2017

    Ma abonez si eu la clubul de carte .
    Si iti recomand 2 carti : The secret history de Donna Tartt- atat de buna . Si seria Cromoran Strike a lui Robert Galbraith .

    • Nita Irina
      September 11, 2017

      Sustin motiunea pentru “The secret history”, e incredibila.

  • Ionela
    September 9, 2017

    Fingersmith by Sarah Waters will blow your mind

  • Gabriela
    September 9, 2017

    Total in asentiment legat de networking – nu mai am rabdare pentru lucrurile care nu-mi aduc pic de valoare sau utilitate in viata. Also check this out https://www.nytimes.com/2017/08/24/opinion/sunday/networking-connections-business.html

  • Merat
    September 11, 2017

    The Girl on the Train a fost o carte cu care eu am plans in brate in cada si in tren si peste tot pe unde am citit-o. Nu e doar despre crima aia. E despre viata facuta cioburi a Marcelutei. Dar cred ca daca as fi citit-o inainte sa se faca viata mea cioburi in aproape acelasi fel ca in carte, nici eu nu as fi trait-o asa. Deci depinde de perspectiva.

    Gone Girl de Gillian Flynn is also worth a read.

  • Dojna
    September 11, 2017

    Introvert here. Dar fara inclinatie spre politiste. Sorry. Also, woman of a few words. Mostly none. Patologica treaba la mine.
    Eleganta ariciului mi-a placut mie. Oare 1Q84 era cu vreo crima?

  • madalina
    September 12, 2017

    Book club online ftw!
    Dar aștept episodul următor, care nu este despre cărți polițiste.
    Cea mai apropiată carte de genu ăsta a fost: În căutarea oii fantastice.
    ups & pups

  • Dana
    September 12, 2017

    Eu ma pricep foarte bine la small talk, desi urasc din tot sufletul. Dar cum zicea si Simina, stiu ca nici ceilalti nu sunt ok in situatia asta si incerc sa ii fac sa se simta mai confortabil. Dar evit pe cat posibil momentele astea, refuz cu cea mai mare lejeritate sa ma duc la petreceri sau adunari de oameni multi. Inainte inventam scuze, acum nu mai am nicio problema. Citeam pe undeva mai demult ca maturitate inseamna sa poti sa zici nu fara nicio alta explicatie 🙂 La asta lucrez 😀

    Anyway, legat de carti, my heart goes to Murakami forever and ever. La capatul lumii e geniala, ti se culcuseste in suflet 🙂

  • Emilia Mihailescu
    September 12, 2017

    Book club online? me, me, me, pick me 🙂

  • I.
    September 16, 2017

    Social skills, networking si small talk la mine is inexistente. Nu am multe recomandari de carti ca eu is fan gothic fiction insa mi-a placut trilogia Millennium de Stieg Larsson.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *