Adevărul despre vacanța în Austria. Partea II – Area 47

By Wednesday, June 28, 2017 1 , , 4

Nu mă așteptam niciodată să zic asta despre mine, dar – ATENȚIE – s-a întâmplat ceva dubios.

Pentru prima oară într-o excursie, partea mea preferată a fost un loc unde se fac ACTIVITĂȚI OUTDOOR. În Austria! Unde credeam că o să stau să mănânc șnițele toată ziua!

Area 47 se numește acest loc, un parc outdoor în Tirol, de unde m-am întors cu o febră musculară de senzație și cu convingerea că trebuie să revin într-o zi cu soare, ca să îmi perfecționez tehnicile sportive inexistente până atunci.

Aceasta este fața mea de ‘aoleu, sport’. Mi-a trecut foarte rapid.

Dar să o luăm cu începutul.

 

ZIUA 1

 

Cum ajungi acolo?

Așa cum ați văzut probabil în video-urile lui Mazilu, noi am luat trenul din Salzburg spre Otztal. Călătoria a durat două ore, prin niște peisaje superbe. Eu încercam să citesc -cum altfel? – Girl On The Train (să o încercați, e foarte mișto), în timp ce Mazilu încerca să mă gâdile fiindcă ea își uitase cartea acasă și, deci, se plictisea de moarte.

Din gară, mai faci cinci minute până la Area 47, unde recomand să începi cu:

 

Mâncarea

Una dintre cele mai bune vite din 2017 ni s-a întâmplat la restaurantul argentinian din Area 47. A fost o surpriză fantastică sau poate sunt doar eu prejudecară, fiindcă mă așteptam ca într-un parc outdoor în Austria să găsesc 100 de surferi mâncând șnițele pe o bancă.

DAR! Argentinian BBQ a fost o experiență la care încă mă gândesc și acum.

Pe lângă cărnuri, ni s-a întâmplat și acest desert, banană coaptă cu dulce de leche și înghețată.

 

ZIUA 2

Rafting

După un mic dejun cu-de-toate, am fost luați în primire de niște instructori de rafting, care ne-au pus în brațe niște costume-banană de neopren și ne-au zis ‘luați astea, ne vedem la râu’. Așa că am sfârșit arătând așa:

Ce nu se vede în aceste imagini este că, deoarece micul dejun era fusese un clasic all-you-can-eat, noi nu am știut să ne oprim, deci era greu să ne închidem la costume. Dar am răzbit și am ajuns într-un final pe râul de rafting.

Pentru blonde: raftingul pentru începători se face într-un râu de dificultate mică, pe o barcă pneumatică mare. Apa este foarte rece, dar datorită neoprenului, nu simți nimic.

Logistic vorbind, trei oameni vâslesc pe o parte, trei pe cealaltă, iar ‘căpitanul’ stă în spate. Sfatul meu, mai ales dacă sunteți genul care nu a făcut o flotare completă vreodată (darămite să puneți mâna pe o vâslă), este să vă așezați cât mai în spate. Efortul cel mai mare îl fac cei care se așază în față.

Ce vreau să spun este că mi-a plăcut LA NEBUNIE!!! Nu e absolut deloc periculos, totul se întâmplă cu veste de salvare, nu necesită condiție fizică (jur!) și, la final, rămâi cu o oră jumate în care ai râs încontinuu, cu mici întreruperi în care skipperul urla din spate ‘ALL FORWAAAARD, ENOUGH TALKING!!!’

 

Prânzul

După o dimineață de rafting, în sfârșit e timpul și pentru treburi serioase. Așa că mergi la Lakeside Restaurant și îți comanzi un Currywurst imens, pe care îl meriți după atâta activitate fizică.

 

Wakeboarding

După prânz, bagi niște somn vreo oră, apoi continui cu o sesiune de wakeboarding. Wakeboardingul nu înseamnă, așa cum am crezut inițial, să îți lovești colegul de cameră cu o placă în cap până se trezește, ci să te dai cu placa pe apă, tras de un cablu care merge cu 30km/h.

Ce mi-a ieșit în prima oră de wakeboard a fost să arăt super profesionist și să cad încontinuu. Mi se spusese că, fiindcă deja mă dau cu snowboardul, o să îmi fie foarte ușor.

Însă.

Ce uitasem este că, la fel ca la placa pe zăpadă, mai întâi cazi vreo 3 zile non stop, apoi înveți să te dai, apoi nu-ți vine să te mai oprești. Cam așa s-a întâmplat și la wakeboard – am căzut în apă cu o determinare rară, ceea ce mă făcea să mă întorc mereu mai nervoasă la stația de plecare, urlând I WILL DO THIS SHIT!!!

Până când, câteva ore mai târziu, Mazilu, care mă privise cu milă de pe margine m-a prins de vesta de salvare, m-a tras afară din apă și mi-a zis părintește ‘Manu, nu mai bine mergem noi la lacul ăla mic unde fac copiii wakeboard?’

Și ne-am dus.

Iar eu m-am îndrăgostit iremediabil de acest sport cu nume dubios.

 

Ce mai poți face la Area 47

Să te dai cu motocicleta

Când am auzit că aici există un spațiu special amenajat, în care te poți da cu motocicleta fără să ai permis, am sărit să fiu prima care se înscrie pe lista KTM Freeride.

Câteva ore mai târziu aflam cu tristețe că am picioarele prea scurte să ajung la pământ, ceea ce ar fi însemnat că trebuie să țin motorul înclinat atunci când opresc. Ceea ce fiindcă (așa cum ziceam mai sus) nu am dus la bun sfârșit nici măcar o flotare, s-a dovedit imposibil.

Dar toată lumea din grupul cu care eram a putut să o facă cu maxim succes.

Așa că mi-am promis să mă întorc vara asta sau cel târziu vara viitoare la Area 47, cu mai multă forță în brațe, fiindcă poftă de vită argentiniană am întotdeauna.

***

Vă sugerez să aruncați un ochi pe site-ul lor și, la următoarea excursie în Austria, să le faceți o vizită, pentru că e ATÂT de mișto. Eu o să îmi rezerv câteva zile special pentru Area 47 data viitoare când ajung în Șnițeland 🙂

Iar acum vă las cu niște poze făcute de oameni mai talentați la asta. (În apărarea mea, mă dureau mâinile de la febră musculară, de aia pozele mele sunt proaste.)

 

 

 

4
1 Comment
  • Alex
    June 29, 2017

    *Crush intensifies*

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *