Florentina Magiun și sucurile presate la rece

By Sunday, December 4, 2016 1 25

 

Noul job la revista glossy pentru femei Miníme (pronunțat franțuzește minIm, ca MaxIm, cum îi plăcea Florentinei să sublinieze), o făcea să se simtă ușor inconfortabil.

Tânăra jurnalistă tocmai pierduse locul de muncă la un cotidian cu de toate, fiindcă ziarul respectiv se închisese, la fel ca toate ziarele la care lucrase Florentina până atunci.

– Criza, ce să-i faci? își spunea ea.

Atunci când s-a văzut din nou fără job, Florentina a hotărât să adopte o soluție temporară, de compromis, până își va găsi un job serios. Având în vedere background-ul jurnalistic și temerea că dacă se va duce la un alt ziar, se va închide și acela, Florentina avea două opțiuni:

  • să meargă la o revistă unde să scrie despre cum se epilează inghinal Andreea Marin
  • să meargă la o revistă unde să scrie despre rochii, parfumuri și să ia interviuri unor femei pe care urma să le întrebe cât e de greu să îmbini viața profesională cu cea de familie.

Evident, a doua opțiune era mai bună.

 

Expozițiunea

 

Salariul de redactor la revista Miníme era suficient cât să îi acopere chiria și niște mâncare, însă Florentina se consola cu gândul că, mna, la reviste glossy toată lumea primește rujulețe, deci măcar nu va trebui să dea banii pe cosmetice.

În prima săptămână, tânăra a înțeles rapid că va trebui să își adapteze limbajul de zi cu zi dacă vrea să își păstreze jobul.

Într-o dimineață în care Florentina se afla în patru labe, cu capul sub birou și cu fundul afară, încercând să repare ștecherul în care intra calculatorul, tocmai intra în redacție șefa ei, Marcela, o blondă cu tenul foarte uscat. La salutul de bună dimineața al publisherului, Florentina a răspuns cu s-o fut pe mă-sa de priză, apoi și-a troznit capul de birou încercând să se ridice. A fost chemată în scurt timp în biroul Marcelei.

– Florentina?

– Îmi cer scuze.

– Înțeleg că unde ai lucrat înainte era altceva, dar aici nu se vorbește așa.

– Sigur. N-o să se mai întâmple.

– În fine, nu de asta te-am chemat. Vreau să te ocupi tu de feature-ul de luna viitoare, pentru că tipa care îl scria a făcut chlamydia și trebuie să stea câteva zile acasă.

– Se stă acasă pentru c ….!?! așa, te ascult, Marcela.

– Trebuie să facem un articol de vreo patru pagini despre Juicing și va trebui să iei tu interviurile. Ia aici numărul Iuliei, colega bolnavă, vezi cu cine a discutat până acum și preia tu mai departe.

 

Intriga

 

‘Juicing, juicing, juicing, juicing’ își repetă în minte Florentina din biroul Marcelei până la propriul calculator, ca să nu uite subiectul primului ei articol, care suna ca un cuvânt dintr-un video scurt pe care tânăra îl vizionase cu câteva nopți înainte, pe un site al cărui nume nu vrea să îl facem cunoscut aici.

În același timp, era foarte fericită că în sfârșit a ajuns într-un loc în care părea că poate să își ia concediu medical data viitoare când o lovește o candidoză năprasnică.

Cu oareșce lămuriri în cap de pe internet și imaginându-și titlul primului ei articol, STOARCEREA – ÎNCOTRO?, Florentina a sunat-o pe colega bolnavă, care a luminat-o mai mult.

– Fată, nu scrii despre cum stoarce lumea portocale la ei în bucătărie.

– Nu?

– NU!

– Dar….

– E o tehnică nouă care a apărut acum și e super ok pentru un stil de viață sănătos: sucurile presate la rece. Nu poți să ți le faci acasă, că e prea scumpă aparatura, dar au apărut și în România firme care le comercializează, adică poți să le cumperi de la magazin.

– Păi și care e diferența față de alte sucuri?

– SUNT MAI SĂNĂTOASE.

– Cum adică?

– Sunt mai sănătoase decât alea făcute la blender.

– De ce?

– Fată, vrei să muncesc eu în locul tău? Sună și tu oamenii ăia și vorbește cu ei.

– Ok.

– Ok.

– Baftă cu chlamydia!

– Mersi.

– Pup.

– Pup.

 

Documentarea

 

Prima și prima dată, Florentina a sunat-o pe nutriționista care a ajutat-o când se îngrășase ca o vacă în urmă cu doi ani. Zizi Popescu, medic primar în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, i-a tăiat-o rapid.

– Termină, fată, cu prostiile.

– Păi da, dar uitați ce zic oamenii ăștia, că atunci când presezi sucul la rece, temperatura din interiorul pulpei de fruct nu crește peste 30 de grade și astfel nu se deteriorează vitaminele.

– E o tâmpenie. Poți să mă citezi în articol. Hai că trebuie să plec că am consultație cu gemenii ăia cu obezitate morbidă. Te-am pupat.

– Sărut mâna, mulțumesc.

 

A doua oară, Florentina a sunat-o pe proprietara uneia dintre firmele care producea sucuri presate la rece în România, care a invitat-o la ei în laborator, ca să se convingă singură de beneficiile acestora.

Irina era o gagică superbă, de vreo 40 de ani, îmbrăcată în chestii gri de la COS și care avea părul foarte drept. În laboratorul alb din Pipera, Florentina a fost întâmpinată de frumoasa antreprenoare, care i-a oferit un zâmbet larg și o bonețică plus un halat de spital.

-Pune-ți și papucii ăștia, că e mediu steril.

 

Florentina s-a conformat și a fost condusă în hala unde trona aparatul miraculos.

 

– Uite, îi explică Irina. Acesta este Juicerul. L-am cumpărat cu 10 000 de euro din Suedia, unde lumea e mult mai avansată decât noi și deja și-au dat demult seama de beneficiile sucurilor presate la rece.

– Și cum funcționează mai exact?

– Păi, aparatul are  o forță de 3 tone, care presează legumele și fructele, astfel păstrând toți nutrienții și ajutându-te să fii mai sănătos. Uită-te la mine, de exemplu. Eu am ajuns la sucuri pentru că aveam o acnee îngrozitoare. După ce am vizitat 1000 de dermatologi care n-au fost în stare de nimic, am găsit pe net ceva legat de sucurile astea, am început un cleanse, adică un detox, știi ce  e aia, nu?

– Gen când ții post?

– Haha, nu, ești drăguță. Cleanse e atunci când bei doar 3 zile sucuri și ți se resetează complet organismul, e ca o pauză pentru ficat, noi toți avem nevoie de lucrurile astea, dar medicii ascund adevărul pentru că le e frică, asta înseamnă că n-am mai avea nevoie de ei, înțelegi? Dar tot adevărul se găsește pe net, îți dau eu niște linkuri să ai pentru articol.

– Ok, mulțumesc.

– Deci după trei cleanse-uri din astea, mi-a trecut acneea complet și mi-am dat seama că sigur mai sunt femei care au nevoie de așa ceva și am vrut să fiu prima care face detox ca lumea în România. Ulterior am renunțat și la carne și am început să mă simt mult mai bine, am un sistem imunitar beton. Nu răcesc niciodată.

– Și nu putem să facem și acasă sucuri? Eu am un blender pe care îl folosesc și…

– Nu e același lucru! În blender, forța de centrifugare generează o temperatură de peste 40 de grade, care distruge complet substanțele nutritive din legume și fructe!!! Cum poate să fie la fel? Hai să îți dau să guști vedeta noastră, cu iarbă de grâu, ghimbir și pătrunjel, ca să vezi diferența și cât de bine o să te simți apoi.

– Ok, încuviință Florentina râgâind discret, fiindcă băuse doar o cafea pe stomacul gol în dimineața respectivă și amintindu-și de sandviciul din geantă.

– Perfect, așteaptă-mă aici cinci minute, până vorbesc cu fetele să îți facă unul proaspăt.

 

Florentina rămase proțăpită în scaun și calculă cam câte înghițituri din sandvici ar putea să ia până se întorcea Irina cu sucul din iarbă de grâu. Îl scoase fără zgomot din geantă și se apucă de mâncat.

Când ridică capul din pungă, Irina stătea în fața ei cu o privire panicată și un pahar cu ceva verde în mână.

– CE AI ACOLO?

– Ă… șnițel? zâmbi Florentina, lăsând să se întrevadă printre dinți două fâșii de salată de varză, care o tăiaseră brusc la vale, oprindu-se pe halatul steril.

– Tu ești inconștientă?!?!?!? Ai văzut ce facem noi aici!??! Dacă ajunge șnițel în sucurile oamenilor?!?!? Știi că sucurile astea sunt raw vegane?!?!?

– Îmi cer scuz…

Florentina nu mai apucă să termine propoziția, fiindcă Irina se sprijini de masă și leșină la picioarele ei.

 

***

La ușa laboratorului, Florentina era condusă spre ieșire de asistentul Irinei, Mihai, un vegan palid care mai făcea sex din când în când cu antreprenoarea și o ajuta cu chestii legate de contabilitate.

Acesta îi explică amabil:

– Ne pare rău pentru incidentul de mai devreme, însă Irina a vizionat zilele trecute un documentar despre cum sunt tratați porcii pentru șnițel și a rămas marcată. Angajații nu mai au voie să aducă sandviciuri la muncă. Nu aveai de unde să știi, e greșeala noastră că nu ți-am spus.

 

Finalul

 

Înapoi în redacția Miníme, Florentina se întorsese cu un colet de sucuri, pe care l-a împărțit spășită cu colegele de birou. Șefa ei a luat unul cu ghimbir și a pornit să-l savureze în intimitatea biroului propriu, nu înainte de a o anunța pe Florentina.

– Bun. De mâine o să faci un articol despre rujuri. Te aștept la mine mai încolo.

 

25
1 Comment
  • Stefan
    December 5, 2016

    Slabut…de data asta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *