
Fotografie de Cătălin Georgescu pentru Ghidul 24/7, publicație realizată de Decât o Revistă
Azi se împlinește un an de când lansam prima colecție de farfurii împreună cu Ioana Stănescu.
Pentru că îmi place enorm seria What I’Ve Learned din Esquire (și pentru că s-a închis varianta românească a revistei, murind și ultima speranță ca atunci când o să am 70 de ani o să îmi ia un interviu de acest tip, pentru lista ‘we’d still do these”,) o să îmi fac singură un astfel de articol.
Deci.
Ce am învățat într-un an de antreprenoriat cu farfurii?
1 Cea mai mișto senzație e libertatea. Nu doar aia în care poți să lucrezi cu capul pe câine, la orice oră vrei, ci și libertatea de a fi creativ în direcția în care vrei. Din păcate, nu chiar în orice direcție. Încă nu am curaj să fac o față de masă pe care să scriu mare PENIS cu model floral.
2 O să existe momente în care o să te uiți timp de 3 ore la reduceri pe Asos și Net-a-porter. N-o să te oprească nimeni, dar la un moment dat o să devii deshidratat, iar tot atunci o chestie mică numită Signora Colpa* o să îți apară pe umăr.
(*care nu vine de la colposcopie, e latinescul pentru ‘vină’.)
-Ce facem păpușeaaaaa, iar nu lucrăm ?!? Știi câte bucăți de sushi ai comandat aseară și de câte comenzi ai nevoie în cursul zilei de azi ca să le amortizezi împreună cu tonerul de imprimantă, spray-ul pentru bucle și pachetul ăla beton de contabilitate pe care n-o să îl folosească nimeni?
De obicei, o ignor. Atunci când se întâmplă asta, Signora se întoarce noaptea pe la 12, când încerc să adorm, și începe să se dea cu placa pe sinapsele mele. Pentru că nu mai pot să o ignor, beau prosecco roz la conservă de la Lidl și fumez până sunt forțată să mă culc pentru că m-am îmbătat.
3 Atunci când ai o firmuță, primești tot felul de invitații la chestii de ‘afaceri’. Eu nu mă duc la nimic, în afară de situațiile în care mi se promite mâncare. Invitațiile mele preferate pe care nu le onorez sunt:
– cursuri de marketing online. La acestea nu merg pentru că știu deja cum să fac marketing online, scriind SEX în fiecare paragraf al unui articol și sperând că n-o să își dea nimeni seama de strategie.
– activități de networking pentru start-up-uri. La acestea nu merg fiindcă reacția mea la cuvântul start-up este ‘ce e aceea? gen o afacere care momentan nu merge’?
4 Apropo de networking, fraza care îmi displace cel mai multeste ‘SĂ STABILIM UN MEETING SĂ VEDEM CE PUTEM FACE ÎMPREUNĂ’. (În afara cazului în care vrea cineva să îmi dea un tort de ciocolată în formă de Idris Elba, apoi să avem o întâlnire din asta.)
5 Cea mai puternică tehnică de negociere a mea este în continuare ‘TE ROOOOOOOOG, DAR TE ROG FRUMOS, RĂMÂN DATOARE CU PRĂJITURI, NU POȚI SĂ FACI O EXCEPȚIE DE DATA ASTA? TE ROOOOG!”, cu varianta folosirii pronumelui de politețe dacă nu cunosc persoana cu care vorbesc la telefon. Funcționează în cam 75% din cazuri, cred că din cauză că e originală și alți CEOi nu o folosesc.
6 Cea mai mișto chestie din libertatea antreprenorială este că pot să îmi aduc câinele la birou. Insist pe subiectul ăsta.
7 Cel mai funny este când eu și Mazilu ne panicăm sincron. Dacă ne sfătuim în astfel de situații, suntem ca două pensionare senile bocind deasupra unui mormânt. Când nu ne panicăm, Mazilu este cea mai bună persoană pentru oferit sfaturi și idei pentru rețete, farfurii, poze. Deși suntem amândouă lemn cam la orice legat de business, la un moment dat se găsește cineva mai deștept să ne ajute.
8 Cea mai mare criză de nervi a fost cu ocazia Marii Drame A Curierului din August 2016.
Atunci când ai un shop online, trimiți colete zilnic prin curier. Băiatul curier alocat mie este un om rău, care îmi ignoră sms-urile și care, până la un moment dat în luna august, mă suna să ies EU din birou și să îi duc LUI coletele la mașină ca să poată să fumeze o țigară în fața sediului. Când i-am zis că e jobul lui să facă asta, m-a întrebat ‘ce-ai, fată, ești isterică?’.
Trei reclamații mai târziu s-au soldat cu un telefon ‘ce faci fată, îmi faci tu mie reclamație? stai prost cu nervii? auzi, chiar, tu câți ani ai?‘, moment în care am descoperit cum te simți după ce urli 5 minute la telefon fără să respiri.
‘@#$@#$#$% EU SUNT $%@%#$%# PATROANA ACESTEI COMPANII #$@%#$^%& ȘI CHIAR DACĂ NU ERAM %#$^%^&* ESTE INADMISIBIL’.
De atunci, ne înțelegem foarte bine.
9 Întâmplător, băiatul ăsta lucrează la singura firmă de curierat încercată până acum care nu mi-a spart NICIODATĂ nici o singură farfurie. Deci îi iubesc și am nevoie de ei. Vedeți? Arta echilibrului.
10 Niciodată să nu faci mișto de angajații de la ANAF la ghișeu.
Atât.
Vă mulțumesc, bă!
în fotografie suntem eu, Lola și un baloțel de bumbac
35
October 20, 2016
Du-te naibii, nu esti sanatoasa!
October 21, 2016
Deci nu pot sa cred cat de haios scrii! Si pe mine ma cheama Oana si ma semnez Uana asa ca parca m-am intalnit cu mine intr-un univers paralel. Sunt cu okii pe tine ca scrii misto rau. 🙂
October 24, 2016
Oana, Oana…ce te mai iubesc eu pe tine! 🙂
November 5, 2016
Blană! Uană, tu făcut+ai aşa puţin să+mi iau coaiele în serios şi să deschid ceva. Ca, vorba+aceea, o viata e, una, sa nu mai lungim minciuna. Cu ce_ n+am, dar am idei. Hai o rüvoar.
November 18, 2016
OMG! Articolul acesta este mai inspirațional decât toate bullshiturile inspiraționale pe care le-am citit până acum 🙂 You rock, woman!
Mulțumesc!