Zagara. Partea I – The Preview și dispariția misterioasă a Florentinei Magiun

By Wednesday, July 20, 2016 17 , 25
‘Will You Take me as I am? Will You’?
– California. Joni Mitchell and Cheryl Strayed

Mă trezesc dimineața, de obicei fără alarmă, deschid ochii, e vară, mi-e cald și Florentina Magiun sforăie lângă mine. E îmbrăcată doar cu niște chiloți retarzi cu Spongebob, un personaj care nici nu-i place, dar cred că nu mai avea altă lenjerie curată.

Sunt câteva luni de când doarme așa, neîntoarsă, fără să se trezească mai mult de cinci minute, timp în care se uită fix în podea și nu mă lasă să vorbesc cu ea. Are fața Emiliei, e frumoasă și slabă, și aș vrea s-o trezesc și în fiecare dimineață îmi vine s-o întreb ‘ce faci, fată, nu mă mai lăsa singură, coae, am nevoie de tine, te rog’.

2-forever-summer

În loc de asta, întorc capul, o las în pace și încep să îmi studiez pedichiura semipermanentă, care deja a început să plece în locuri mai bune. Ca în fiecare dimineață de vară,  îmi pornește în cap Summertime de la C-Block fiindcă, la fel ca majoritatea pieselor care îmi plac, mă face să-mi vină să-mi bag pula în tot și să plec la mare.

Îmi scot chiloții din fund în drum spre bucătărie și mă întreb cum fac oamenii ăia care nu beau cafea. Încerc să nu calc pe Lola, care iar mă privește cu ochi de MĂ CAC PE MINE și trec mai departe. Există un film cu Nicole Kidman care se numește Golden Compass și e despre o lume în care oamenii au daemons, care nu-s de fapt demoni, sunt spirite care locuiesc în animale, care însoțesc oamenii pe parcursul vieții și preiau din stările lor.

– Lolo, dar tu știi că demonii ăștia sunt doar o metaforă pentru inconștient, nu?

 

Balele ei pe o minge de tenis mă fac să înțeleg că iar o iau pe ulei, așa că mă duc să mă spăl pe păr și mă întreb cum fac oamenii ăia care nu se spală în fiecare zi pe păr.

Asta a fost bulanul meu personal, să îmi aleg un câine-spirit bleg și cu IQ mic, care stă prost cu nervii. Am citit undeva că există mulți câini care simt când stăpânul are o problemă și îl lasă în pace. Spre deosebire de aceștia, când sunt eu tristă, Lola vine cu mingea de tenis bălită și mi-o pune în brațe ca să ne jucăm.

 

****

De când mă știu, vara am fost mult mai fericită decât în restul timpului. E cald și se poate pleca la mare, unde există hamsii și apă, iar restul lucrurilor nu mai contează, măcar temporar.

Primul moment fericit pe care mi-l amintesc era când eram mică, făceam puzzle-uri singură pe covor în camera mea, ascultam o casetă cu Ace of Base și mă gândeam că atunci când o să cresc, cel mai și cel mai mult vreau să am o mașină cu care să plec singură la mare.

****

Mi-a luat cineva un fel de interviu pentru un site săptămânile trecute, pentru că se pare că acum sunt populară pe Facebook, ceea ce se pare că mă califică pentru interviuri și alte chestii și mă întreb cât o să mai dureze bula asta, pentru că dacă se sparge probabil va trebui să mă angajez din nou.

Una dintre întrebările tipului cu care vorbeam a fost:

– M-am uitat așa în arhiva contului tău de Social Media și acolo pare super pozitiv, niciodată nu postezi că te-ar deranja nimic, nu ai hateri, chiar așa e, așa ești de pozitivă?

 

Ah, internetul.

 

De ce n-are nimeni celulită în pozele de pe internet? Dacă sunt așa șmecheră, de ce nu am nici eu?

Locul în care punem numai chestii super drăguțe despre noi sau chestii care ar rezona în alții (gen – ‘ce de căcat sunt atentatele!  – da, frate, așa e, chiar am vrut și eu să zic!), pentru că POATE o să ni se arate ceva. O să îi spunem Marele Cartof, care desemnează un sentiment de apreciere și apartenență.

Acum vreo lună, era seară și era cald și fumam pe balcon și beam ceva vin alb rece cu apă minerală rece și dacă aș fi postat asta pe Facebook, cu o poză romantică cu paharul, #enjoying #a #summer #evening #with #a #good #movie, era o treabă. Era o chestie de perspectivă.

În realitatea balconului în care mă mușcau țânțarii și Lola năpârlea în paharul cu vin, mă uitam la Wild cu Reese Witherspoon și mă simțeam pierdută ca un fir de păr ambițios după trei ture de ceară la inghinal. Nu îmi era foarte clar ce era cu mine, Florentina își băgase deja picioarele for a while now, eram singură fără ea, dar știam că vreau să plec la mare.

 

Întotdeauna știu că vreau să plec la mare.

Evident, din această cauză, urmează o colecție de farfurii de plecat la mare. Nu știu să fac altceva. Pe colecție o cheamă Zagara, care nu este Aragaz scris invers, Codrina, dar acum nu pot să mă gândesc la altceva, așa că toată profunzimea s-a dus dracu’.

Poate o să fie un eșec de mare angajament. Poate lumea o să le considere interesante. Nu știu dacă vreau să fiu altfel.

Poate ar fi trebuit să fac tricouri, așa cum îmi spun trei oameni pe zi (minimum) FĂ TRICOURI!!!

Poate n-o să fac tricouri niciodată. Poate o să am cum să vorbesc cu Florentina.

***
To be continued.
25
17 Comments
  • Vera
    July 20, 2016

    Omagaaaad, mujer! Te iubesc chiar dacă nu am cumpărat farfurii de la tine și te-am stalkuit așa puțin la Cluj când cu festivalul de mâncare. Să nu faci tricouri!

    • Oana
      July 20, 2016

      WEEEE

  • Codrina
    July 20, 2016

    Well, sorry ca vad chestii unde n-ar trebui sa vad chestii. :)) Dar daca farfuriile sunt despre plecat la mare, putea sa se cheme colectia si iahnie de fasole, ca tot ar fi fost misto 😀
    Abia astept sa vad mai mult!

    • Oana
      July 20, 2016

      nu mai zice iahnie de fasole ca acum mi-e foame. get out of my head.

  • MaryMe
    July 20, 2016

    No lo piedo creer. Adica si tu esti trista si pierduta cateodata? Well, there goes my whole belief system!
    All in all, farfurii, tricouri, aragaz, fasole, omleta cu branza…orice te coafeaza o sa transmita mesajul potrivit and we all get some of titica on the table 😉

    • Oana
      July 20, 2016

      ahahahaha that’s what she said

  • Sauron
    July 20, 2016

    Nisipul fin de pe coarne deseneaza un mozaic al amintirilor in sulfetul rasfatat de soare. Si un monstru de pe Char, un spin in rana adanca a inumanitatii, vrea sa fie luat din cand in cand in brate!

    Fanii Starcraft stiu!

    http://starcraft.wikia.com/wiki/Zagara

    • Oana
      July 20, 2016

      PREFER SĂ PĂSTREZ MISTERUL DECI NU VOI COMENTA

  • Simona
    July 20, 2016

    Copil-femeie minunat si dragut am si eu o mare curiozitate: cum ai ajuns sa ai un business viabil ca presupun ca nu esti experta in ceramica, farfurii si dinastea. Am citit articolul tau despre antreprenoriat insa sunt inca in dubii daca intr’adevar merge sa te bagi asa, sa iti incerci norocul si Dumnezeu cu mila sau tre sa ai si “spate”. Ma tot c***** sa incep un mic business pentru ca nu stiu exact cum vor functiona toate variabilele problemei insa cred in ideea mea si nu pot renunta dar am si un blocaj vis-a-vis de necunoscut.

    • Anca
      July 20, 2016

      First, gaseste un contabil bun :))

      • Simona
        July 21, 2016

        :)))) am lucrat ca si contabil o perioada buna din cariera. Sunt inca in domeniul financiar!

        • Oana
          July 21, 2016

          păăăăăăi, as putea sa zic urmatoarele:

          1 inca nu stiu daca business-ul e viabil, avand in vedere ca il am doar de vreo 8 luni. e adevarat, in astea 8 luni a mers bine, insa cred ca abia in 2 ani o sa imi dau seama daca e ceva ce poate functiona la scara mai mare

          2 cred ca iti trebuie un fel de ‘spate’, cum zici tu, iar asta depinde de la caz la caz. eu nu am avut nevoie pentru ca investitia a fost fff mica comparativ cu orice alt business pe care il stiu.

          n-a trebuit sa bag bani in spatiu, angajati, amenajari etc etc. am facut doar niste farfurii, pe care le-am tinut cu mine in casa pana am avut bani sa ma mut intr-un fel de depozito-birou.

          intr-o lume ideala, it would be nice to start a business cat ai inca un job care iti permite sa faci asta (eu eram la Good Food pe vremea cand am inceput farfuriile, deci relaxata ca o floare).

          dar daca nu se poate, iti calculezi pur si simplu cati bani iti permiti sa pierzi. exista acest concept de ‘affordable loss’ pe care l-am invatat si eu de la un baiat mai destept. google it 🙂

          • Simona
            July 21, 2016

            Merci fain frumos! sunt la job in prezent googling “affordable loss” deci am timp sa investesc si in altceva si un venit sigur (deocamdata). Gata! ma pun pe treaba sa nu ajung sa spun “ce-ar fi fost daca…” Mult success in continuare si sper sa ne intalnim in 2 ani, ambele cu business-uri viabile!

  • Elena
    July 21, 2016

    Nu stiu daca are legatura, dar in limba rusa ZAGAR – inseamna bronz, adica Tan, cum ar spune englezul.
    So, e mine Zagara chiar ma duce cu gandul la mare, pentru ca la mare poti sa capeti un zagar frumos in timp ce stai sa te zagaresti. :))

    • Oana
      July 21, 2016

      HA! MY LIPS ARE SEALED.

  • Stefan
    July 22, 2016

    aha…te-ai sculat nauca dimineata si te-ai varsat aici. bineee! asteptam continuarea.
    in alta ordine de idei…cand eram pustan credeam ca poti face dragoste cu marea, ca mai frumos de atata nu exista…
    si in ordinea ta de idei…la mai toate restaurantele farfuriile arata foarte plictisitor, albe asa ca de cantina ca sa poata sa le coloreze cu mancarea…ceea ce a dus la faptul ca la mai toate puburile nu mai sunt farfurii ci doar placi de lemn, farfurii de tabla emailata si cutite infipte in friptura (ce de kkt si oribil asta cu cutitul)…nu vrei tu sa faci altceva pentru restaurantele astea? de fapt mai bine pentru puburi…uite incearca cu Simbio ca ele te cunosc si nu-s departe de tine ca idei…
    ce zici? ma scapi de farfuriile alea plictisite?

  • alin
    August 3, 2016

    da, deci …
    Sa nu faci tricouri!
    tu macar o ai pe Lola, eu un bambus si un ardei iute pe cale sa oflieasca
    vant in par, soare pierdut in mare,miros de midii si ceva sparkling in pahar
    ai grija de tine dah?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *