Există un episod în Californication
în care Hank îşi dă seama că maşina lui e prea murdară ca să-şi mai bată capul, aşa că o abandonează undeva într-o parcare şi pleacă să îşi cumpere una nouă. Momentul se numeşte Hank buys a new Porsche şi este, practic, o reprezentare foarte relevantă a tuturor momentelor din viaţa mea.
De când mă ştiu, am fost ca un personaj din desene animate, dau un exemplu la întâmplare:
(lat. Deedacus Deedacus)
De fiecare dată când trec pe lângă ceva sau mă mut doi metri mai la stânga, cumva universul face ca în urma mea să rămână firimituri, fire de iarbă, bucăţi de ciocolată veche, bucăţi de ciocolată mai nouă, uşi rupte, cartoane de ambalat farfurii şi, să zicem, noroi din parc.
Acest fel de a fi nu mă deranjează as I carry on my almost fabulous life, însă uneori îi încurcă pe cei din jur (“ŢI-AM ÎMPRUMUTAT O ORĂ MAŞINA ŞI ACUM UITĂ-TE CE AM PE BANCHETA DIN SPATE!!!) şi cu siguranţă nu mă va ajuta să mă adopte cineva din vreo familie regală prea curând.
Acest fel se manifestă în mai multe situaţii:
- Bucătărie
Dacă vreau să tai chiar şi o felie de pâine, pe blatul de lucru şi la picioare îmi apare brusc un covor de firimituri. Poate o să fie surprinzător, având în vedere experienţa mea intelectuală (şi nu numai) din anii de Good Food, dar sunt extrem de împrăştiată când fac ORICE în bucătărie. Dacă încerc o prăjitură, locurile unde făina va ajunge sunt sunt:
- pe faianţă
- pe aragaz
- sub aragaz
- în chiuvetă
- în dulapuri şi
- desigur, în baie, dintr-un motiv misterios
Totul e foarte alb după ce mă loveşte făcutul de prăjituri, ceea ce uneori oferă casei o notă mai optimistă.
- Maşina
Cel mai şi cel mai şi cel mai mult mănânc în maşină. Este activitatea pe care a văzut-o MargeMaşinaMea cel mai mult (nu aceea de sex dungeon, aşa cum aţi fi bănuit) şi care face să am:
- caramel pe volan (pe ăsta l-a găsit o prietenă zilele trecute când s-a urcat în dreapta)
- biscuiţi zdrobiţi în spate
- ciocolată pe scaunul din dreapta
- firimituri de pâine în cup holder
- firimituri sub frâna de mână
- şi în general peste tot
- Câinele
Fiindcă personalitatea m-a împiedicat să îmi cumpăr o pisică fără păr (aşa cum ar fi trebuit să fac dacă îmi citeam horoscopul la naştere) mi-am achiziţionat-o în schimb pe asta:
De trei ani jumate, şarmul meu exploziv este dublat de acest câine, ale cărui activităţi preferate sunt nu doar cufundatul în bălţi şi băile de nămol (care se usucă pe blană şi apoi se scutură prin casă), ci şi năpârlitul de două ori pe an. Asta înseamnă NU DOAR că trebuie să trăiesc cu mine, ci şi să aspir după coada câinelui la fiecare mişcare.
AH THE GOOD LIFE.
Cum intervine Dirt Devil în această situaţie?
Scriu asta pentru că la începutul lunii ăsteia s-a lansat Dirt Devil, un brand de aspiratoare nou în România, care apparently e deja un vis în State. Cum probabil v-aţi dat seama, nu scriu despre produse comerciale decât dacă mă loveşte o legătură emoţională cu ele, ceea ce s-a întâmplat aici pentru că:
1 Aspiratoarele lor arată foarte cool. Fiindcă nu înţeleg nimic din partea tehnică (pot să apreciez doar atunci când un aspirator nu adună praful printr-o parte ca să îl scoată pe cealaltă şi dacă e silenţios), Dirt Devil mi-a plăcut pentru că toate produsele arătau bine.
2 Numele. Eu sunt a sucker for marketing. Dacă îmi spui o poveste mişto şi simt că e autentică, sunt în stare să dorm cu ea sub pernă. Ceea ce s-a întâmplat în acest caz. (Dirt Devil / DAREDEVIL, get it?)
3 Lansarea. La evenimentul de lansare, patru blonde au dansat pe 7/11 a lui Beyonce cu aspiratoare în mână. Asta e tot ce vreau să zic.
4 Au ROBOŢEI. Din ăia care se plimbă singuri prin casă şi aspiră. Ce-mi imaginam eu când eram mică înainte să adorm şi nu înţelegeam de ce nu se inventează. Obiectul PERFECT pentru oameni leneşi.
Yes I like you, robot, and I shall adopt you <3.
5 Au aspiratoare mici şi portabile şi super accesibile ca preţ. (PE CARE LE POTI FOLOSI ÎN MAŞINĂ!!! şi pe blatul din bucatarie şi oricând ţi-e lene să scoţi aspiratorul mare, ceea ce pentru mine e cam tot timpul.
****
Atât momentan, stay tuned pentru episodul 2 în care aspir câinele.
Glumesc. Nu stă s-o aspir, că face infarct de stres. Dar vedeţi voi despre ce o să fie vorba.
11












May 2, 2016
Acesta nu este o întrebare maliţioasă, ci una iscată din curiozitate autentică: post-urile acestea cu aromă de reclamă (şi tag-uite ca atare, nu contest) sunt făcute doar din entuziasm faţă de vreun produs, sau aduc şi nişte avantaje materiale autorului? Am văzut chestia asta pe mai multe bloguri şi aş vrea să înţeleg cum stau lucrurile.
May 6, 2016
So, ideea e in felul urmator si o sa vorbesc fix in numele meu.
Toate articolele marcate “advertorial” de la mine de pe blog sunt marcate ca atare pentru ca am primit ceva in schimbul lor (de la borcane cu gem la $$$$).
DAR ce vreau sa subliniez este ca entuziasmul fata de produs nu e in opozitie cu avantajele materiale obtinute, pentru ca eu n-o sa scriu niciodata despre ceva care nu-mi place sau nu consum sau nu am testat. Pentru ca n-are sens si m-ar face o ipocrita.
Aspiratoarele astea Dirt Devil, de exemplu, imi plac de MOR, pe bune, si n-as fi scris asa ceva daca nu credeam ce zic. Orice articol cu tagul de “advertorial” este scriss pentru un brand pe care il folosesc cu maxim interes. Am refuzat bani de la firme ale caror produse nu le consum (ex. margarina), pentru ca nu vad sensul unei astfel de colaborari.
Sper sa iti fi fost de ajutor 🙂