It was never about being healthy

By Wednesday, January 27, 2016 2 24

Am circa 10 ani şi stau în bucătăria bunicilor mei din Piteşti, unde eram plasată în fiecare zi când părinţii mei nu erau acasă. În mod ironic, ca toţi oamenii, şi ei aveau un serviciu ca să aibă ce pune copilului pe masă. Dacă ai mei aveau un excel în care să bage “kid food cost” în fiecare lună, s-ar fi prins din timp cât mănânc eu şi implicit ar fi stat mult mai puţin la muncă.

***

Deci în bucătăria bunicilor. Sunt aşezată la o masă cu muşama cu floricele şi am în faţă acest castron imens cu tocăniţă din care am luat fix două linguri şi am abandonat-o. În colţul opus al camerei, mamaie sprijină aragazul, mă fixează cu privire de Ted Bundy şi tremură nervos.

Tocmai îi spusesem că nu mai pot.

Dacă ar face cineva un mic time travel, probabil ar afla că primele cuvinte pe care le-am spus nu au fost “mama”, “tata” sau “vreau un golden retriever”, aşa cum vă imaginaţi, ci “nu mai pot”.

Oana Numaipot Titică.

Ca toată familia, mamaie ura visceral momentul în care eu nu mai puteam să mănânc. Mamaie oricum ura pe toată lumea, implicit şi pe mine, dar lipsa respectului pe care o acordam efortului depus de ea în bucătărie o dispera total. Deşi niciodată nu terminam porţia, cantitatea de mâncare pe care mi-o punea în farfurie nu era adaptată capacităţii stomacului meu, motiv pentru care eram trimisă “să mă plimb prin sufragerie, ca să mai fac loc în burtă”. De fiecare dată.

Aşa că făceam ture prin sufragerie şi mă întorceam la masă. Ted Bundy tot nu revenise la sentimente mai bune: “Trebuie să mai mănânci şi tu ceva, uită-te la tine cum arăţi”.

Oana Uitătelatinecumarăţi Titică.

Evident, plimbarea nu funcţiona pentru nici una dintre noi, aşa că eram două triste într-un apartament de bloc din Piteşti.

Fast forward până în zilele noastre.

Coboram zilele trecute din bloc să cumpăr, aşa cum i-am cerut vânzătoarei, “O pungă de Pepsi Twist, vă rog”, când am dat nas în nas cu un vecin.

“Ce faci, cuscră? Iar ai slăbit? Nu arăţi bine deloc.” (îmi spune cuscră fiindcă câinii noştri mai fac xes din când în când)
“S-o ufţi pe mă-ta.”
Desigur, nu i-am spus asta, ci:
“Eh, ştii, am o perioadă mai grea, sunt stresată…”

Pentru o persoană care totuşi ar putea să se mărite dacă ar ţine neapărat, am auzit toată viaţa că arăt nasol. E un fenomen foarte ciudat.

La polul opus

Zilele trecute a ieşit pe piaţă ediţia de februarie a revistei Cosmopolitan, pe care am cumpărat-o doar pentru că am apărut în ea cu ceva farfurie, îmi cer scuze că sunt aşa sinceră, iar pe copertă era Rebel Wilson.

Rebel O Grasă Wilson.

Acum, există două situaţii în prezenţa ei pe copertă. O dată, că pe coperte de glossy-uri NU SUNT fete care arată aşa de obicei (adică mai niciodată, unless e ceva de genul “îmbrăţişează-ţi frumuseţea naturală”) şi a doua, că în comentariile de pe pagina de facebook Cosmo, a sărit lumea de cur în sus că ce-i cu asta. Cineva a scris chiar “am vomitat puţin în gură când am văzut-o”.

Eu am început să lucrez la 19 ani, când m-am angajat la o revistă glossy foarte drăguţă care se  numea J’adore, which later turned into Shopping Report, which later s-a închis, desigur. La vremea respectivă, adică acum 9 ani, nu prea aveam în planul editorial conceptul de “sănătate”, “echilibru”, “mâncare sănătoasă”. Nu că nu exista deloc în revistă, ci că în principiu tuturor li se rupea de cât de sănătos e corpul lor şi ce bagă în el. Conceptul de “healthy” nu era aşa glorificat, basically.

Ce vreau să spun este că.

Toate numele ăstea pe care le dăm se reduc la acelaşi lucru. Cum arătăm în final. Undeva pe parcursul acestor ani, there was a gentle, quiet but clear shift de la “arată mai bine” la “arată mai sănătos”. Dar însemnau acelaşi lucru. Doar că am început să vorbim despre ceva ce nu ştim ce înseamnă.

But we still strive for perfection.

TO BE CONTINUED

 

Poza e Amy Schumer / Pirelli 2016
24
2 Comments
  • Teodora
    January 27, 2016

    Ce imi plac oamenii astia care te cantaresc din ochi! Saptamana trecuta, pe gerul cel mare, se trezeste unul din cladire sa imi spuna ca m-am ingrasat. M-am simtit super extra happy ca statea si se uita la fundul meu si ca ma tine informata privind greutatea mea, desi am un cantar perfect functional acasa.
    Anyway, nu inteleg de ce %^&* atat mult grija pe cate unii de ce greutate au altii sau ce mananca sau ce fac. Prespun ca nu poti dormi noaptea de astfel de lucruri care nu iti afecteaza viata nici macar un moment.
    P.S. Ai lovit fix in dracii pe care ii am acum pe “Ai slabit”, “Te-ai ingrasat”, “Esti prea slaba”, “Ai arata minunat cu 10 kg in plus” si “Ar fi cazul sa slabesti vreo 2 kg”.

  • Minu-s
    February 3, 2016

    Ce fermecatoare ai fi daca ai scrie totul in limba romana 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *