Excursia la Iași pe care am încheiat-o cu succes și mulţi neuroni morţi zilele trecute a fost nu doar exagerat de distractivă (cum sunt toate road trip-urile cu nievastă-mea Mazilu), ci și foarte educativă, în sensul că au început să îmi placă din nou vinurile albe, după o pauză de doi-trei ani în care totul mi se părea prea floral și prea fructat și mă întrebam când o să pot să beau din nou alte chestii albe în afară de șampanie / prosecco / cava. Bonus, m-am întors șî cu un fel di acșient moldovenesc enervant, care aproape că l-a înlocuit complet pe cel ardelenesc, ăi, dar care sper că n-o să dureze prea mult.

***

S-a întâmplat într-o dimineaţă liniștită de sâmbătă. Ne-am trezit proaspete ca două crizanteme, în camera sexy de la hotelul Bellaria, proaspăt odihnite după trauma unei flat tire outside Bacău din seara precedentă. Ne-am dat cu rimel și am coborât la micul dejun, unde ne-am reunit cu restul trupei #vinlaiasi: Dan Micuda, Mădălin Simion, Bogdan Bocșe & Geta, Ionuţ Popescu de la Vinescu, Laci Nagy și ceilalţi mulţi bloggeri cărora nu le-am reţinut numele de familie, pentru că uneori pot fi timidă și antisocială. DAR știu sigur că mai erau în zonă câteva bloggeriţe de fashion îmbrăcate foarte mișto, iar fiindcă eu eram deja în teniși and there wasn’t much I could do, mi-am mai dat două straturi de rimel, ca să nu mă simt scoasă din peisaj.

La crame

Drumul de la Iași până la cramele Gramma durează vreo 5 minute, însă noi l-am parcurs în mai mult de jumătate de oră, timp în care șoferul a vrut să ne demonstreze că la ieșirea din oraș există un deal unde, dacă îţi lași mașina scoasă din viteză, aceasta urcă în loc să o ia la vale datorită unui “câmp magnetic”. Singurul lucru pe care l-am rezolvat a fost să încurcăm traficul în curba respectivă și să evităm mașinile care altfel ne-ar fi intrat în fund, dar eu fiind din Pitești, eram deja obișnuită cu astfel de probleme, deoarece tot stilul nostru de condus se bazează pe a le face nervii praștie celorlalţi participanţi la trafic.

Când toată lumea s-a lămurit că o mașină pusă pe un unghi înclinat, pe liber, o ia la vale, am plecat spre Gramma, satul Vișani, this very beautiful place cu vii întinse și însorite la exterior și cisterne cu vin rece înăuntru.

Gramma au o poveste foarte mișto. Sunt un business de familie administrat chiar de familie și totul se face cu pasiune. Iar locul e foarte frumos.

De noi s-a ocupat young Marian Olteanu, the son of the family, care ne-a povestit că, dacă nu se îndrăgostea la un moment dat de vinuri, acum o ţinea tot pe absint și vodcă în cluburi. Şi bine că s-a reprofilat, că fac treabă mișto.

Tot el ne-a zis că vinurile lor au cele mai tari etichete and i agree with that. Sunt frumoase rău de tot.

Apoi am început să bem

Pentru informaţii relevante și fineţuri despre degustarea vinurilor Gramma, please read la Dan și Mădălin, pentru că eu sunt oarecum tufiţă la acest capitol, însă pot să vă spun, în calitate de minibeţivă amatoare, ce am învăţat în ziua respectivă. Poate o să vă ajute în viaţă.

1. Am descoperit, după 2-3 ani de pauză, cum spuneam, că există vinuri albe foarte bune și i really have Gramma Wines to thank for that. Când am plecat din București, eram cumva stresată că ei nu fac vinuri roșii și eu nu pot să beau altceva în afară de vinuri roșii și mojito. Dar în sâmbăta aia din satul Vișani, când un domn oenolog generos mi-a oferit un pahar de Aligoté Gramma RECE direct din cisternă, mi s-a părut cea mai tare chestie pe care am băut-o în viaţa mea (știu, uneori pot fi foarte dramatică) și am mulţumit zeilor Moldovei pentru acest soi, acel deal, acea cisternă și acea temperatură. Acum dorm cu sticla de Aligoté sub pernă.

2. Pentru că o preferinţă nouă nu vine niciodată singură și de obicei ajută să cunoști oameni care se descurcă într-un loc de producţie a vinului, la ora 16:00 băusem considerabil și rodeam trandafiri.

Cu câteva ore înainte, după terminarea verticalei, fusesem interpelată de Dan Micuda. (N.trad. pentru blonde: “verticală” e atunci când deguști același vin din fiecare an în care a fost făcut and try to spot the differences, mai puţin dacă ai 50 de kg și după două jumătăţi de pahare toate persoanele din încăpere par mai frumoase și ţi se face foame și nu mai spotezi nici o diferenţă). Fiindcă Dan e din Pitești, asta îl face nu doar să înţeleagă importanţa ţuicii pe stomacul gol, ci și să se descurce în viaţă în orice condiţii. Cum stăteam eu pe bordură outside Gramma, contemplam sandalele drăguţe ale bloggeriţei Sandra și îi explicam lui Mazilu că trebuie să ne cumpărăm și noi așa ceva, apare Dan în spatele meu:

– Bă! Vrei să îţi dau ceva bun?

PAC! Îmi apare un pahar în ochi, cu ceva fetească regală al cărei an l-am uitat, direct din cisternă. L-am băut în jumătate de minut, apoi i-am cerut să îmi spună exact CARE E CISTERNA AIA și m-am descurcat singură. Needless to say că eu, Dan și nievastă-mea am sifonat robinetul respectiv vreo patru ore (cred că la un moment dat și Mădălin, care începuse să creadă că face insolaţie), fără să ne vadă nimeni din administraţie. Dragi oameni de la Gramma, dacă e prima dată când citiţi despre chestia asta și v-aţi întrebat în ultima săptămână de ce a scăzut nivelul de la cisterna doi, NU VĂ FURĂ ANGAJAŢII! NOI AM FOST, ne pare rău!

Dan explicându-i Mazilei localizarea exactă a cisternei de f. regală

3. Am învăţat un termen nou, despre ceva agitare a drojdiilor în procesul de preparare a vinului, iar ulterior am aflat că l-am învăţat prost, fiindcă două ore m-am învârtit prin curtea cramei repetând “BATONAJ, BATONAJ, BATONAJ, BATONAJ!”, ca să aflu că acest cuvânt nu există (n. trad. pentru blonde: cuvântul este batonnage și puteţi afla mai multe despre ce înseamnă aici).

4. Trebuie să îmi cumpăr sandale romane. Seriously.

5. NIMIC nu îi irită pe iubitorii de vin mai tare decât persoanele care ţin paharul de cupă. Cineva de la masă chiar a spus la un moment dat: “Atunci când o să vedem mai des gestul de a ţine paharul de picior o să știm că s-a schimbat mult în cultura vinului la noi.” (N.trad. pentru blonde: se încălzește vinul dacă ţii paharul aiurea.)

   ***

Cam atât pentru prima parte, munchkins, stay tuned pentru episodul 2, “CUMETRELE Miţi și Piţi MĂNÂNCĂ TOATĂ MÂNCAREA DE LA IAŞI”.

Revin.