Sau ce se întâmplă când o blondă merge la munte

Vă anunţ din start, ca să justific lipsa unui belșug de poze, că Hadar Chalet este un loc foarte foarte mișto. Cabana arată absolut splendifer pe interior, atât de splendifer încât, în decursul a trei zile, ieșirile mele din șalet au însumat undeva la 10 minute, dintre care 7 s-au dus la mângâiat câinii:

…. și 3 la urcat bagaje (plus ce am furat din camere) în mașină. Pentru că așa merge o blondă la munte.

Mazilu, scumpa mea colegă și șefă cu care toată lumea a dedus că sunt măritată, mi-a zis din start, cu o zi înainte de plecare: “Coa*e, te sun acu’ și îţi zic ca să nu avem discuţii ulterioare: dacă îţi iei bocanci de urcat pe munte sau rochie de cocktail pentru degustare, nu îţi mai fac clătite două săptămâni, îţi torn ulei de măsline în tastatură și scriu pe blog de dimineţile alea când îţi tunzi bretonul singură.”

Cu aceste șantaje în minte, plus faptul că tata mă avertizase că urșii tocmai au ieșit în hibernare la întorsura Buzăului (N.B. regulă despre tata Titică: informaţiile pe care acesta le are despre un subiect sunt invers proporţionale cu capacitatea lui de a părea 100% convins de chestia respectivă), am profitat ca să stau în fund pe un scaun și să mănânc încontinuu timp de ~72 de ore.

Dar poate vreţi să știţi cum am ajuns acolo

Pe la Buzău. Drumul spre Buzău, în caz că sunteţi neaveniţi ca mine și n-aţi făcut turism în Moldova, conţine o bandă și jumătate pe sens. Ceea ce înseamnă că îţi petreci fiecare secundă întrebându-te când o să te troznească TIR-ul din stânga. Însă există multă ceapă roșie de vânzare pe marginea drumului. După Buzău, o tai bătrânește spre Brașov, până dai de un drum forestier, unde dacă ai orice mașină care nu e la 50cm de sol, faci ceea ce la mine în liceu se numea “a căca steagul”. Durează 30 de minute să faci vreo 4km, în care noi am ascultat Radio România Actualităţi – repet, nu au Trinitas – însă LA FINAL fetele de la Hadar te așteaptă cu platouri de brânzeturi în scoarţă, tobă de casă, salamuri iuţi, pâine proaspătă și zacuscă de ghebe. PLUS șemineu. Nu cred că există invenţie montană mai bună decât șemineul.

Şi poate vreţi să știţi ce am făcut acolo

Provocarea atunci când mergi într-o excursie doar cu cupluri și stai în cameră cu o colegă este că toată lumea începe să se refere la voi ca la “camera AIA cu fetele”. Cred inclusiv că am avut mai multe cornuleţe cu gem de welcome decât cuplurile adevărate. Ce trebuie să faci în astfel de situaţii este să te bucuri de atenţia care ţi se oferă și să profiţi de ocazie: intenţia mea a fost să fur șlapii cabanei și să dau vina pe Mazilu, as my moody girlfriend she is not, dar i-am uitat ca o floare când am plecat, fiindcă eram prea concentrată să mănânc cât de multe pancakes pot înainte să se trezească restul lumii.

Practic am mâncat tot weekendul, parce que cabana e atât de mișto amenajată încât n-ai de ce să pleci din ea, plus că pe mine personal mă doare capul de la aer curat, ceea ce necesită un minim de două ibuprofene roz, ceea ce necesită ulterior Nexium pentru stomac, înţelegeţi voi, prea multă bătaie de cap.

Ce e de mâncare?

Produsele locale (mezeluri, branze) sunt extrem de bune, iar bucătăreasa-șefă este specializată pe ciorbe și supe.

1. Cel mai bun mic dejun din galaxie

   

Deci: patru feluri de salamuri iuţi și afumate făcute pe zonă, cea mai bună tobă pe care am mâncat-o ever (nu știu ce îi fac!!! am uitat să întreb, eram prea ocupată să crăp în mine); brânze – cașcaval cu piper, în scoarţă, cu ardei, fără ardei, fuck Martinez; super ouă fierte; pâine caldă de casă șiiiiiiii partea dulce: PANCAKES cu dulceaţă de zmeură de pădure (dacă n-aţi mâncat niciodată, puneţi mâna și comandaţi chestia asta, o să vă schimbe viaţa) și frigănele!!!! FRIGĂNELE, people!!! La câte mic dejunuri în deplasare aţi produs frigănele? Şi ceva suc proaspăt de zmeură, deloc dulce. Un vis.

2. Salată de ghebe murate cu usturoi

Patroana tuturor salatelor din lume.

3. Supă cu tăieţei de casă și ceva găină locală.

Cea mai bună, nu pot să cred că nu am poză, dar promit să fur una rapid.

4. Vinuţ.

Weekendul acesta mi s-a oferit ocazia să am un nou vin preferat, Shirazu’ de la Budureasca. (În continuare nu pot să beau vin alb, îmi pare rău, am încercat.)

Ce am mai învăţat în acest weekend.

1. Că am 99% șanse să rămân singura fumătoare cu pasiune pentru mâncare din univers.
2. Ceva joc care se numește Cards for Humanity, care mi-a facilitat învăţarea unor cuvinte importante precum queefing și micropigs, nu daţi google, vă rog.
3. Că trei zile de weekend fără semnal la telefon sunt fix același lucru, pentru că există Wi-Fi.
4. Că oricâte feluri șmechere ai avea în faţa ta pe masă, dacă ai lângă tine un copil care mănâncă cartofi prăjiţi o să te duci plângând la bucătar să-ţi facă și ţie, am I right, Cookie?

5. Că există un business foarte mișto în mijlocul muntelui, this very nice thing called Hadar Chalet, despre care am înţeles că a fost cabana de vânătoare a lui Ceaușescu și pe care două tipe, Oana & Adriana Toma, au reușit să-l transforme în una dintre cele mai bune destinaţii de munte. Plus că e locul perfect în care să pui în aplicare clipul lui Nicole Kidman cu Robbie Williams, dacă și voi căutaţi așa ceva din 2001.

Toodles!