Când i-am scris că vreau să îi iau un interviu legat de chestii healthy pentru numărul de februarie al revistei, Ana mi-a răspuns rapid: “Băi, basically, eu nu cred că există mâncare sănătoasă și mâncare bolnavă. Deci s-ar putea să nu fiu cel mai potrivit om pentru subiect.”

Cum i-am citit mailul, mi-am îmbrăţișat calculatorul de fericire, l-am pupat pe colţul monitorului și am plecat imediat să mă întâlnesc cu Ana. Era FIX răspunsul pe care mi-l doream, iar ea reușise să pună în cuvinte o idee care mă freacă de câţiva ani. “Nu există mâncare bolnavă. E doar o chestiune de context.”

Pe Cookie (cum i se mai spune Anei) o știţi de pe easypeasy.ro. Pentru mine personal, este și femeia care a dat internetului cel mai tare titlu de articol, adică A Woman’s Right to Romgleză (ca să înţelegeţi, vă trebuie cunoștinţe solide în Sex and the City, îmi pare rău pentru cei 55% bărbaţi care citesc acest blog).

Înainte să devină food coach*, adică să aibă o carieră de capul ei, în care să ajute oamenii să mănânce mai bine, Ana a fost Brand Manager al revistei Tabu, Marketing Manager la Universal Music, apoi la Euromedia.  Azi face planuri alimentare FOARTE personalizate & mișto. Şi are un succes care cred că a luat-o și pe ea prin surprindere.

Ca să înţelegeţi de ce îmi place femeia asta, vă las mai jos niște chestii pe care le-am discutat în interviul pentru articolul din Good Food de luna trecută (also, interviul integral îl veţi găsi pe site curând).

• “Nu ștergem cu buretele plăcerile vinovate. Acestea trebuie integrate într-un plan alimentar care să poată fi urmat pe termen lung.”

• “Eu nu lucrez cu restricţii. În momentul în care îi interzici omului ceva, el numai la asta o să se gândească. Deci nu este vorba de ce scoatem din alimentaţie, ci de ce punem în loc. Nu o să spun niciodată:«Ştii, m-am gândit, pentru tine, scoatem zahărul de tot din alimentaţie!» – dar o să fac planul de aşa natură, încât clientul nici nu o să observe. O să fie atât de încântat de ce mănâncă și satisfăcut, o să vadă că e uşor, că slăbeşte, că e bine, încât o să îşi dea seama peste ceva vreme – «Băi, eu nu am mai mâncat zahăr în ultimul timp».”

• “Lucrez cu vegetarieni, dar nu cu vegani – pentru că nu sunt vegană şi nu ştiu să mănânc aşa. În plus, din tot ce am citit eu despre veganism, există o ştiinţă întreagă în spate – adică trebuie să ştii în primul rând, cum să combini proteina vegetală, lucru care nu e foarte lesne pentru oricine. Iar viaţa fără proteine… e grea. Nu este stilul meu şi nu aş putea niciodată să fac un plan vegan, gustos (mi se pare ingredientul-cheie ca planul alimentar să fie gustos) şi proteic.”

• “Întreb clientul: ce ai mânca zilele ăstea? Varză călită! Ok, sigur, facem cumva să introducem varza călită. Sau ai poftă de carrot cake de la Starbucks? Nu e nici o problemă! N- o să poţi să mănânci toată viaţa doar salată cu pui la grătar.”

• “Este important ca planul alimentar să fie funcţional și uşor de ţinut. Adică, dacă omul munceşte 12 ore pe zi, iar eu îi spun să gătească în fiecare zi, nu o să meargă. Nici dacă îi spun că întotdeauna trebuie să îşi aducă pacheţel de acasă.”

• “Dacă găsesc o dietă care îmi zice: «Azi mănânci doar fructe, mâine doar legume, poimâine doar lactate și răspoimâine doar carne»… nu mă gândesc și eu că e stupid?”

• “În fiecare an apare altă tendinţă. Azi avem teflonul, care e superbestial. Peste un an, auzim: «Teflonul ne omoară, nu, nu, nu, luaţi ceramică!» Să vezi tu că în 2-3 ani o să se spună că ceramica e deadly.”

• “Dacă știi ce e bine pentru tine și nu te iei așa de tare în serios, e ok. Îţi spui «Băi, așa sunt eu, plăcător de cartofi prăjiţi și de cola, fumător și sedentar». Cum aș putea să îmbunătăţesc asta în următoarea perioadă, cu baby steps, fără să mă arunc să fac toate schimbările dintr-o dată?”

*Ana a absolvit cursul Nutrition For Health Promotion and Disease Prevention. Cu toate acestea, n-a spus niciodată despre ea că e nutriţionist (ceva ce eu respect foarte mult, seeing how e foarte ușor să îţi troznești o titulatură din asta după câteva ore petrecute într-o sală. De exemplu, eu mi-am pus Parking Goddess la una dintre semnăturile de mail, să văd când se prinde cineva să mă întrebe de unde am scos-o). Ana a zis doar că e food coach.

Bonus,  s-a apucat și de workshopuri, așa că ţineţi-vă după ea pe Facebook. She means business!