Un prieten stabilit în America din anii ’90 a mers acum câţiva ani în vacanţă în Vamă. La întoarcere mi-a spus Man, that place is like Disneyland on drugs!!! Nu părea sigur dacă vrea să se întoarcă acolo sau să dea foc la Stuf, dacă băuse prea mult sau prea puţin, cert e locul că l-a fascinat într-un mod inexplicabil.

Așa am fost eu și Chișinăul. Înainte să plecăm în road trip spre Moldova, Mazilu a primit un purcoi de recomandări pe FB – zeci de restaurante cu mâncare allegedly super, bomboane Bucuria pe care să le încercăm și o tonă de vinuri pe care să le bem. Astfel încât, când ne-am urcat în mașină, aveam ochii ca la păcănele: eu vedeam merloturi și ciocolată, M. visa spumante brute și bomboane cu prune.

Şapte ore de karaoke în mașină mai târziu, am ajuns în Chișinău. În principiu, drumul nu durează atât de mult, dar noi am oprit o oră la ceva fabrică șmecheră de lângă Focșani ca să își ia șoferul trei paltoane negre gen Maleficent la fel. La ieșirea din ţară, soseaua de după Vama Leușeni (după Huși, căreia noi îi spuneam, desigur, Leușteni) e nouă și arată super lux, se merge brici, dar e întuneric BEZNĂ. Când ajungi în oraș e haos, noroc cu Google Maps, cu care oricum ne-am încurcat a.î. am făcut cinci cerculeţe într-un giratoriu, dar am răzbit, cu trafic de date și nervi consumaţi.

Ce te lovește din prima secundă când te dai jos din mașină: femeile sunt superbe, vorbesc mult și tare, de obicei între ele, iar bărbaţii sunt sferici. Ştiu că așa e și la noi, dar în Moldova contrastul e mai mare (a se citi “femei și mai frumoase, bărbaţi și mai convecși”).

Noi ajunseserăm pe zonă la invitaţia Purcari, așa că prima persoană cu care am vorbit a fost Mariana B, PR-ul cramelor, o tipă super amabilă, la care m-am uitat fascinată vreo 10 minute înainte să îi zic că aș vrea coaste de porc și cartofi la cină, doamne, ce frumoasă ești, chiar aveţi coaste de porc? Îmi pare rău că n-am poză cu ea să vă arăt.

Cina la hotel a fost ocazia cu care am învăţat al doilea lucru esenţial: nu toate mâncărurile sunt ceea ce par în meniu – coastele de porc sunt, de fapt, cotlete, spre tristeţea noastră. Voila:

Dar să vă zic care a fost treaba cu Chișinăul, că am impresia că vreţi să citiţi despre mâncare și băutură, de fapt, nu despre frumuseţea localnicilor.

1. Vinurile
E un capitol la care Moldova stă EXCEPŢIONAL, motiv pentru care o să vorbesc despre el separat, într-un post ulterior. Pe scurt, vinurile sunt foarte bune și FOARTE accesibile ca preţ, iar o excursie în zonă merită doar pentru a vizita cramele.

2. Restaurantele
Cu lista în mână, ne-am fâţâit prin tot orașul și am reușit să ajungem în trei zile în cinci restaurante. (În restul timpului am vizitat cramele din împrejurimi. )

Cu mâncarea a fost nasol. Cu toate astea, cu cât ajungeam în mai multe locuri, cu atât orașul ni se părea mai interesant și iar rulam păcănele în cap, mai cu spor, deși nimic nu era bun. Existau combinaţii mișto de ingrediente (mi se pare că au o tendinţă să amestece gusturi și să facă mai multe mâncăruri dulci decât noi, which i love, gen carne de porc cu prune uscate) și locuri care sunau promiţător, gen restaurantul uzbec Caravan – cum să nu mergi la așa ceva? – însă chiar nu era bun. Ba dimpotrivă. Şi cu cât mergeam în mai multe locuri și nu ne plăcea mâncarea, cu atât eram mai entuziasmate să vedem ce urmează. Practic, eram ca niște adolescente scăpate în tabără.

Ni s-a făcut și rău și tot nu ne-am lăsat. Trei zile am crăpat în noi TOATE prostiile, până am ajuns la Vatra Neamului, unde a fost chiar mișto, dar puţin tardiv pentru unii (eu).

Să le luăm pe rând:

Pani Pit – un restaurant elegant, de care mulţi vorbeau cu maxim respect. Eu am luat o ruladă de porc cu prune uscate și afumate (moldovenii când afumă prunele nu se joacă, practic există un gust predominant de fum, apoi un postgust de porc), a fost meh. După masă, la ora 23 ni s-a tras un șut elegant în fund, cu expresia mea preferată: “Domnișoarele, închidem.” Bla, bla, hi, hi, dar vă rugăm, piţ piţ, nous sommes des journalistes sur la table, nu și nu, aia a fost. Nu peste tot merge să dai din gene.

Elli Pilli – aici i s-a făcut rău Cristinei, care comandase o tocăniţă de vinete, care era de fapt un sos cu 80% maioneză, 18% usturoi si 2% pastă de vinete (ce spuneam mai sus – nu toate cuvintele care desemnează mâncarea înseamnă același lucru ca la noi).

Creme de la creme – lumea zicea să mergem aici pentru brunch, ceea ce am și făcut, dar n-a fost cea mai bună idee. Când am scos aparatul pentru poze, chelneriţa era să ne ardă cu meniul peste ceafă, iar prăjiturile, pentru care locul e faimos, erau prea grele și margarinoase, chiar și această splendoare Napoleon de care m-am îndrăgostit.

Restaurantul uzbec Caravan – aici a fost rândul meu să mă ia cu leșin, din cauza unor pateuri – aperitiv cu carne tocată de miel. Orezul cu miel și rodii de după, condimentat și fructat, a fost bun, though, dar prea târziu – deja mă ţineam de pervazuri.

Vatra Neamului – ultima seară, ultimul restaurant. Din păcate, eu fiind jumătate moartă de la restaurantul uzbec, n-am reușit să mă bucur ca lumea, dar am luat la pachet plăcinte cu mărar (incredibil de bune!!!) și cu mere, așa că am avut un mic dejun grozav a doua zi. Am mâncat și jumate din ciorba Cristinei, foarte bună as well.

3. Bomboanele și ciocolata Bucuria

Eram ferm convinsă că fabrica Bucuria se poate vizita, ca în Charlie and the Chocolate Factory, dar se pare că moldovenii se pricep la a face bani din turism chiar mai bine decât noi, așa că ne-am limitat la câteva magazine.

Toată lumea e înnebunită după Bucuria, but cu toate astea nu m-au impresionat. Am avut un moment cu niște tablete cu susan în prima zi a roadtripului, dar s-a întâmplat mai mult pentru că nu mai mâncasem ciocolată cu susan în viaţa mea și eram surescitată. După ce am testat mai multe sortimente, mi-am dat seama că nu e nimic interesant.

BLONDE TIP: Nu cumpăra niciodată multe bucăţi de ceva înainte să testezi oferta. Eu încă am cinci tablete de ciocolată neagră pe acasă cu care încerc să gătesc.

Totuși, bomboanele “Chișinăul de seară”, cu prune, sunt ok. Pe alea le-aș mai lua o tură (mi se pare că au și la noi la metrou Romană).

4. Mâncarea din magazine
E foarte ieftină, ceea ce înseamnă că merită să pleci de acolo cu tot felul de porcării – eu am produs orez negru, hrișcă, paste (!) și alte chestii similare de care nu aveam nevoie, dar preţul era prea bun.

Ce să nu cumperi din magazine, totuși?

Ficat de batog. L-am luat din cauza unei recomandări. A fost slinos și groaznic, așa că a ajuns unde ajung toate mâncărurile care nu-mi plac – în castronul câinelui.

5. Piaţa Centrală

Mare și, după un punct, boring (Adică nu e nimic prea diferit față de piețele noastre, totuși împărțim același climat). Am fost totuși fascinată de câte rodii din Azerbadjan erau în octombrie, la fiecare tarabă și câţi raci se vindeau. Plus, aveau oale roz cu floricele.

6. Street food

Există, într-adevăr, multe chioșcuri cu plăcinte (cum sunt covrigăriile la noi) peste tot, dar nu sunt bune, la fel ca majoritatea patiseriilor de stradă din București.

7. The road trip buddy

Punct la care învăţăm că drumul e, como se dice, la fel de important ca destinaţia. Road tripu’ la Chișinău a fost cel mai distractiv din ultimii ani, pentru că am învăţat niște lucruri:

– uneori e fun și să stai în dreapta. Deși îmi place stupid de mult să conduc, tura asta am mers cu Gipanu, middle name-u’ Smartului lui Mazilu, căruia îi spunem așa pentru că e cu 3cm mai mare decât mașina mea, deci încap mai multe în ea.
– e important să găsești pe cineva care să iubească să facă karaoke deampulea în mașină în ORICE moment, la fel de mult ca tine, plus să știe toate versurile de la ORICE. Inclusiv N&D și Vengaboys
– și care să te calmeze când începi să zbieri la poliţiști în spaţiul NON-UE

Ce-am mai învăţat:
– ţigările sunt ieftine, îmi amintesc un preţ gen 5-6 lei pachetul, însă nu au aceeași ofertă ca la noi. Eu fumez Vogue Arome mentolat și nu mi s-a arătat la Chișinău, ca de altfel orice alte slimsuri mentolate.
– dacă ești fată, de poliţiștii rutieri scapi dacă te hlizești puţin (cum a procedat Mazi, care plecase ca o floare fara permis, talon, bani etc. de la hotel). NU dacă ţipi la ei (eu).
– nu sunt taxiuri pe stradă (decât foarte rar), așa că trebuie să rogi pe cineva de la restaurant/hotel să îţi cheme unul. Nu merge nici să suni tu de pe număr românesc (mi s-a explicat motivul de către o doamnă drăguţă, dar am uitat de ce)
– e bine să ai un bagaj mare, în care să poţi ascunde sticle de vin printre haine. Cum e trollerul ăsta roz/bleu, pe care l-am produs fiindcă arată ca un cupcake gigantic, încap multe prostii în el și pe care îl cheamă Lamonza Voyage.

Așa arată. Da, încape câinele în el, am testat. (Aia e fața lui Lolo când știe că plec undeva.)

STAY TUNED pentru partea a doua –  AVENTURILE LA CHIȘINĂU STRIKE BACK.

35