Nu-mi place orezul. Chiar mă deranjează, sinceră să fiu. Singurele cazuri în care pot să-l mănânc sunt :

A – în forma lui dulce (cu lapte & dulceaţă de zmeură)

B –  risotto cu sos de ardei iute (la Derby)

C – dacă aș fi pe o insulă pustie

O dată m-am încăpăţânat să fac ceva risotto cu parmezan după o reţetă de Martha Stewart, fiindcă credeam că dacă stau și frec ca fraiera într-o cratiţă timp de jumătate de oră o să mi se arate zeii și o să îmi placă orezul. Nu s-a întâmplat, plus că m-a durut mâna o oră. (De atunci am început să consider că risotto e un instrument de tortură foarte bun pentru masochiști.)

Dar de când cu reţeta asta, pot să mănânc orez. Îl detest în continuare în orice alt context, dar aici îmi place de mor. La bază, reţeta e o reinterpretare a unei umpluturi pentru rulada de cârnaţi pe care o puteţi găsi în Good Food de decembrie și pe care am făcut-o la XMas Patey.

Orez cu cârnaţi picanţi și merișoare

3 porţii // 30-40 de minute

2  linguri de ulei

300g de cârnaţi chorizo (sau ceva gen chorizo)

200g de orez basmati & sălbatic*

5 linguri de bulion

1/2 cană de vin roșu

5 căţei de usturoi, zdrobiţi

1 ceapă

80-100g de merișoare

800ml supă de pui

1. Încingeţi uleiul într-o cratiţă încăpătoare și sotaţi în el ceapa, până se înmoaie. Între timp, tăiaţi cârnaţii chorizo în cubuleţe, apoi adăugaţi-i în cratiţă împreună cu usturoiul. Prăjiţi totul încă 3-4 minute (chorizo o să lase grăsime în cratiţă).

2. Adăugaţi bulionul și orezul, apoi amestecaţi bine pentru ca boabele de orez să fie acoperite de ulei. Turnaţi în cratiţă vinul roșu și lăsaţi-l să se evapore. Adăugaţi merișoarele, amestecaţi, apoi turnaţi supa de pui și fierbeţi totul până când lichidul e complet absorbit (o să dureze cam 20 de minute).

*Am pus din ochi, deci ajustaţi cantităţile după plac. Valabil și pentru merișoare.

La final, să ascultaţi ce cover gigea după Drake – Hold On We’re Going Home au făcut Arctic Monkeys.